Poezie
Peșteră
✅
1 min lectură·
Mediu
îmi beau ceaiul
deși nu e ora cinci încă
n-am pălărie pe cap,
nici baston regal,
n-am nici lei la poartă
doar un mic imperiu din piele
în care apune soarele
destul de des
mă privește
când și cum îl beau,
alungit cu fața spre fereastră
sau zăcând între cele două fluvii
ce-mi curg din ochi
îmi scot ghimpii
cu mâna tremurândă
în palma mea
e o peșteră
cu patru încăperi mari
deasupra ei cresc
șiruri de măslini
cu limbile scoase de sete
măslinii au crescut de unii singuri
nu i-a învățat nimeni
să-și bea apele
la oră fixă
nici să fie verzi
doar atunci când răsare soarele
073.685
0
VM
