Departe

exercitiu de parcurs
refugiu intr-un alt real in care tacerea poate stigmatiza
ca terapie, nu ca moft
alegerile pot determina profunzimi

prefer alegerea concentrării discursului, strunirea tentației de a aduce sensurile cele mai grave în prim plan și doar captarea unui moment de luare la cunoștință. adică_ceea ce observ aici, mai ales comparativ cu majoritatea textelor tale din ultima vreme.
e un punct din care se poate construi limpede.

Sorin,
starea de lucruri e dictată de o anume realitate, și nu numai paradoxală, dar și chintesențială, trecînd peste tăcerea care, da, stigmatizează ca terapie dezvăluind eliberarea sau adîncirea în sine. alegerea sensurilor/ profunzimilor diferă. aici depărtarea este tratată d.p.d.v. emotiv, adică propriu sufletului.

Mădălina,
percep și eu importanța aducerii în prim plan a esențialului concentrat ca sens dar și trecerea prin potențialitatea euristică a riscului în activitatea intelectuală apăsătoare din acest mediu puțin zis nefavorabil, sufocant chiar. nu voi desista nicicum în fața adevărului de sine, de verticalitate, de constituția spirituală a propriului eu. voi încerca doar să mențin cumva în viitor claritatea și limpezimea gîndului.

vă mulțumesc frumos.

Incercare, dorinta, teama, precautie, eliberare, sentimete,
poate dragoste, liniste, iarasi teama, dor in suflet..
si apoi retragerea in carapacea intangibila a tacerii.
Remarcabila si frumoasa poezie Ecaterina!
Mi-a placut foarte mult.

cu stima

Ioan,
într-adevăr acesta-i drumul parcurs dincolo de orice eventualitate a contrastului firesc dintre presiune și eliberare sufletească).
atît dragostea cît și teama și dorul sunt ascunse sub carapacea versificată dar intangibilă a tăcerii.
mulțumesc mult pt străbaterea spațiilor-trăiri.