Ecaterina Ștefan

uh, de-atâta sugestivitate, aș mai avea nevoie de o pereche de iriși, dar, până se inventează, fug după ochelari, să tai lumina în fâșii, să le-mpachetez (fâșiile), să țin atmosfera bine în pumni, ca să nu-mi scape și mie.

ce vreau eu să spun, de fapt, e că textul s-ar putea să fie foarte mișto, însă mi-e cam greu să-l înțeleg, adică:

?titlu: a doua mie-a nopților

?text: scăpasem atmosfera printre degete
realitatea culpabilă palpabilă fosilă-i

`mi decupa-n lumină usturimea negrul fond de ochii

?sfârșit de text.

data viitoare sper să-mi fie mai limpede. :)

când vine toamna, ieșim să desenăm pe asfalt, acțiune survenită, probabil, din drama acumulată excesiv sau cu înghițituri mici, iar mai târziu presurată în cretă (aceeași). tot ce-i legat de dragoste, a se trece-ntre paranteze, infernul se simte bine-n afară. plăcut textul domniei voastre. de recitit. :)

fără pretenția că aș înțelege, un haiku trist, atâta percep, dincolo de bucuria scaieților înfloriți, care nu mai e bucurie când... deși unele amintiri pot face și sufletul să-nflorească, dacă e tot ce ne rămâne, adică amintirile. haiku bun, mulțumiri.

tonul patetic direct pe care nici nu ai încercat să-l ambalezi în metafore ar putea fi un lucru de apreciat. stau și mă întreb ce ai urmărit cu finalul acesta. ceva memorabil pentru mintea cititorului? s-ar putea. oricum ar fi, tragic sau pornografic, finalul mi se pare ratat, dar și fără el textul nu strălucește.

ciocalată - ciocolată

Pvirirea aceea intensă care îți distrage atenția. - privirea

Cu siguranță e mai aranjat la ea decît era la mine mă gîndeam. - aici ar mai trebui niste virgule, poate simti si tu unde, cum si-n alte fraze, inainte de \"dar\", \"cand\", \"precum\".

Le-am citit ce cîteva ori - de cateva ori

Am devenit o persona perfectă - persoană

aici îmi place faptul că, cu toate că abordezi sexualitatea, nu despre ea e vorba, sau nu doar despre ea, ci despre acele lucruri marcate cu plus, despre acei \"oameni pentru care aștepți\".

decât \"mă treceau apele\", știind ca vroiai să transmiți emoția, mai bine te foloseai de vreun clișeu gen \"mă treceu fiorii\", sau măcar dacă spuneai \"pielea-mi era străbătută de apă numai ce scursă de sub ghețari\", sau \"apele reci\", pentru că și-n jacuzzi, stând relaxat, te pot trece ape, dar nu-i senzația aceea despre care vrei să spui.

în prima frază ar mers mai bine o metaforă înfloritoare în loc de \"viața e frumoasă\", ar fi fost mai convingătoare. clișeul acesta \"viața e frumoasă\", chiar dacă îl pui în gura personajului, tot nu dă bine la cititor pentru un început.

altceva ar fi că frazele sau expresiile gen \"Cu siguranță nu o cunoșteam cu adevărat\", spuse pe scurtătură, e mai bine să le despachetezi în proză. ideea asta s-o faci să se înțeleagă din anumite acțiuni, nu s-o trântești direct. sau, \"era o persoană perfectă\", cu siguranță ar fi fost mai interesant dacă dădeai detalii ca noi să înțelegem că ea era perfectă, nu s-o anunți așa. respectiv \"o mască vie menită să aducă celorlalți bucuria\", aveai aici o idee generoasă, pe care ai fi putut s-o dezvolți povestind detaliat în ce modalitate aducea altora bucurii, să ne faci să înțelegem asta din faptele ei.

asta ar fi proza muncita, care-i o desfatare-n lectura.

în orice caz, ca structură e bine, ai un subiect ok, cu final în regulă, însă mai putea fi dezvoltat, ca să fie mai interesant, căci, altfel, ai senzația că citești rezumatul unei povestiri, nu povestirea în sine.

apoi, revezi textul, că ai o grămăzenie de typosuri, pe ici, pe colo. se merită revizuit textul și sub aspectul ăsta.

e interesant ce încerci în proză. totuși cea cu numele mi s-a părut mai bună. avea o simplitatea cuceritoare, mai ales în final.

succes și inspirație mai departe!

eu cred că tu de fapt ții la emoticonul acela cu dinți care îți iese acolo. șutca. e ok așa, să nu respecți reguli de la și până la.

pentru că, dacă e să respecți regulile până la capăt, după două puncte cuvintele se scriu cu literă mică, în caz că nu sunt nume proprii, denumiri de orașe, râuri și altele care se scriu peste tot cu literă mare. așa m-au învățat pe mine la limba română.

îmi place. are ritm bun și tensiune. doar aș pune dezghează cu d mic după două puncte.

da, nu e text de citit ca să te relaxezi, dar e o poezie compatibilă cu titlu său. mie cel mai tare mi-a plăcut, dintre textele tale, acela cu iepurașul, care era de cântat la chitară cu niște frigărui sau nu mai știu..., avea ritm apăsat, obsesiv, era foarte fain, păcat că l-ai șters.

aș citi un alt text în care să rescrii ceea ce ai vrut să spui aici, dar în cuvinte simple, în lipsa oricăror metafore. de exemplu m-ar interesa să știu la ce te gândeai tu, ce ai vrut să spui, să transmiți, când ai scris \"bobul de rouă ți-e ghid\" sau \"tu ești deja o corolă ce arde\".

și nu cu structura asta, structura mea nu îmi place.

aș lăsa asta pentru poezie, dar s-ar putea să fie deja alta.

lumina va exploda
în pletele târfei
ardere mâini calcinate
mângâieri ascuțite
fiecare atingere
ar rupe fâșii
din pansament
țipetele de aici
ar fi la fel
cu cele din spitalul
de peste stradă
mișcări de jur împrejur
mâna care toarnă cafea
prin gura de aburi
cana scrumiera
jumătate de dimineață
săpată într-o femeie caldă
aș putea numi asta
dragoste

e un text scris senin, cu acuratețe. cu toate acestea, aș fi preferat să lipseasă versuri precum \"c-o pană descântă-mi dorința\", la fel cum și \"vomită-ți bogat neființa\". prima pare învechită și clișeică, a doua e imposibilă, și de asta pică greoi la lectură, mai cuprinde și un dezacord interior (vomită-ți bogat).

apoi nu înțeleg de ce ai folosit \"ci\" în versul 7, de parcă înaintea lui ar fi fost vreo negație care să-i justifice utilizarea.

mai ai și două diacritice lipsă la 2 cuvinte, dar nu-i nimic grav.

cred că o să te citesc cu interes mai departe, dacă-ți vei păstra tonul și prospețimea în scrieri.

dar au același ritm.

știu că e altceva, dar îmi amintește tare de \"am să fur de pe lume o vâslă\" din delta lunară a lui A.P. mă refer la titlu doar.

O cronică intrigantă și bine argumentată. Abia aștept să ajung la carte și să mă cufund în lectură. Sunt sigură că o să ne împrietenim cu fata mării. Felicitările mele pentru Yannelis și la mulți ani Ioanei!

e vorba de un spațiu deschis, fără pereți și acoperiș, dar, oricum ar fi, pentru tine ridicăm și o sală, numai să fii! :)

dna mamier, cu-adevărat m-ați susținut și-n proză și-n poezie mai mult decât meritam. mulțumesc.

iarina, bine ai făcut. mă bucur că s-a auzit, măcar și din copertă. :)

alex, consistente și delicioase să fie. întorc zâmbet.

liviu-ioan, mulțumesc!

dl ofileanu, mulțumesc de încredere. să ne auzim de bine, poate-n aceeași fereastră. :)