Ecaterina Ștefan

nu pot sti de unde apare sumbritatea finalitatilor intuite, asa cum nu pot intelege cind si cum apar acele momente de maxima inspiratie, ce nasc expresii demne de citat: \"Într-un suflet golit de expresie, ecourile amintirilor se amestecă, iar Dumnezeu nu știe să țipe\".
echilibru, nebunie, suprasaturatie de perfectiune, intr-un fel și disperare, tendinta spre solitudine, dar mai ales renuntare. mi se pare unul dintre cele mai sincere texte, de aici mi se pare unul reusit. despre ambitii ma pot limita numai la dorinta perpetua de a patrunde in sufletele rigide, ideea pe care am mai intilnit-o i textele dumneavoastra, dar sub o alta forma. citez din memorie, parafrazind: \"întrebările care m-au obsedat întotdeauna provin din dilemele legate de ceea ce nu aș putea deveni, dau cita puterea am ca sa refuz ceea ce mi se ofera...\". iar aici: \"Subconștientul își caută echilibrul în suflete în care al meu nu a intrat niciodată\". e totusi depresiva inclinatia gindurilor. nu ma simt in masura sa ofer sfaturi, insa incercati sa priviti partea plina a paharului vietii. am citit cu placere.

ideea e simpla, cum si structura de altfel. poemul mi se pare reusit datorita imaginilor bune, in special celei finala. poza se asorteaza cu atmosfera poeziei, parca completindu-o. succint, integru si penetrant.

mi-a placut mult strofa trei, cercul de comemorari si cutitul infipt in tacere, iernile ascunse, copilariile care primesc totul calduros si adevarul final. placuta lectura.

titlul ma duce cu gindul la un spatiu si o atmosfera in care te simti altfel, in care ai puterea detasarii. la nivel de continut e un pic complicat sa ma axez pe o idee certa. e multa incarcatura, laolalta cu emotiile. cind am lecturat prima oara poezia asta citeam \"jurnalul unei scriitoare\" de virginia woolf. cind citesti rapid ceea ce a scris altcineva o viata incepi sa nu te mai simti. in momentul lecturii traiesti viata altcuiva. asa percep eu disparitia de aici. in strofa trei observ tangentele cu realitatea. constientizarea unui moment dizgratios din lumea fictionala - oprirea - aruncarea privirii asura realitatilor de dupa geam. in final remarc incercarea de a uita un lucru, de a te debarasa de el. insuportabilul peretilor straini. de aici sa pornesti, de la cheia nerasucita pina la capat. spor la scris.

razvan, multumesc de semn. intotdeauna mi-a facut placere sa-ti citesc gindurile conclusive.

risul nu, dar scirtaitul nedemontabilului se simte.

merci.

multumesc pentru semnul de incurajare.

ai exprimat concis miticismul exterior, intr-o forma lejera receptarii, dar nicidecum nu fara profunzimi. revolta improvizata coraboreaza depasirea naivitatilor, maturizarea de pe urma experientelor triste.
stiu ca ai mai scris in tenta aceasta de idei, dar aici parca e mai mult decit pur si simplu reusit sau bun. este perfect, si spun asta cu maxima sinceritate.

mie mi-a placut cel mai mult \"Recviem pentru nebuni și bestii\", de Buzura. altele sunt cumva mai șterse, dar mi-ar fi placut să pot fi prezentă la această întrunire. păcat de distanțe. oricum, urez critica buna si convorbiri relaxante celor care au posibilitate sa ajunga.

mi se pare cel mai bun poem al tau din cite ai scris pina acum, sau macar unul dintre cele mai reusite. poate judec eu prea subiectiv, dar are momente puternice. uite citeva noduri:

\"răbdare hegel! te iubim și pe tine
dar n-avem timp\"


\"și ne e bine așa
proști de-ndrăgostiți
cu mic dejun cu roșii și castraveți
și un film văzut de zeci de ori
separat\"


plus finalul si inceputul. ma abtin sa-ti spun bravo de distantarea ironiilor, insa ma buncur sincer sa vad in tine si un poet bun, pe linga prozatorul de exceptie. mai citim.

cu tot respectul pentru creatia ta, indroducerea declarativa mi se pare ieftina, laolalta cu titlul. poemul de dupa puncte e bunicel, sau cel putin admisibil, daca e sa-l citim aparte. inspiratie serioasa mai departe, doar stii, eu te citesc.

acord corect: inima copilului pâlpâia ca o lămpa sau inimile copiilor
pâlpâiau ca niște lămpi. dar nu-i grav, si mie imi scapa uneori asa tip de greseli, din lipsa de atentie. ma rog, si subiectul e nitel banal, intr-o forma de exprimare pseudofilosofica, cu aer divinizat. insa respect dedicatia, daca asta e.

poate izbutesc sa fug de la lectii si sa vin, dar mai bine scriu cerere. vedem. sper sa ajung. multumesc de informare.

marius, multumesc frumos, ai comentat aplicat si placut.
florian, frumos cuvintati. aflasem zilele trecute de accident. dumnezeu sa-l aiba in paza...

inceputul e bunicel, dar in partea a doua prea mult accent ai pus pe erotism, desi, imaginatia iti apartine, esti liber sa-ti alegi realitatea personajului fictiv. eu cred totusi in potentialul tau de a capta cititorul altfel decit prin delicii erotice. si nu este vorba de limbajul cu care te-ai putea adresa unei pustoaice de 17 ani, este doar o maniera ieftina de a accesa literatura. am mai citit la tine in pagina proza cu asa tente, poate un pic mai complex, si chiar bine dozat in latura patosului. cred totusi ca aici este exces. dar nici atacul comentariilor nu mi se pare justificat. eu una nu ma simt afectata in vreun fel sau jignita de continutul acestui text, fiindca, slava domnului, pot face diferenta intre un personaj pur literar si eul meu real. am vrut doar sa atentionez inca si inca o data ca textul de mai sus, precum si cele marcate in aceeasi \"serie\", nu au nicio legătură cu personalitatea mea, cum nici cu personalitatea domnului potra, pe care îl cunosc de foarte puțin doar din ceea ce scrie. așadar, nu am contribuit cu nimic la această proză. textul de mai sus ii apartine in exclusivitate autorului. astept cu nerabdare sa citesc in pagina ta proza care sa te puna in valoare. mai trec...

\"...dar glasul tau e la fel de limpede... \"
\"intentionat\"
asta am vrut sa spun... scuze de commul ametit si nitel incetosat. :)

dimineata asta a fost cețoasă, dar glasul tău e la fel. las un semn discret de suflet zgribulit in ochiul negru... mi-e familiara introducerea de poveste, mai mult sau mai putin existenta, dar, in mod cert, cu samovare vii, pline de poezie suculenta. eu am citit cu admiratie aici, sa nu cumva sa-ti subestimezi textul acesta si farmecul acestuia, care ma atrage sa te citesc mai departe. am baut si eu niste sampanie cu niste oaspeti dragi, inainte sa te citesc, dar, zau, nu ntenționat... sa ma scuzi și pe mine...

ca viteza depinde de cit de bine ti-s intiparite cuvintele in minte. mie imi e simplu sa citesc repede acest poem. multumesc.

inutil orice tip de polemica, comentatorii

azi stau prost cu tastatul, cer scuze.

cretu-rosca draguta, conteaza ceea ce vede cititorul, iar faptul ca tu ai vazut ceva este deja mult.
mehigh, exista un secret in scrisul meu, unul simplu, dar pe care nu l-am adoptat voluntar, dar pe care prefer sa il pastrez, si nu cred ca e vorba de ermetism. si nici in simbolistica nu m-am prea cufundat.
eugen, totul este ok. doar te rog, pe viitor, concentreaza-te asupra textului. nu conteaza parerea celorlalti ptr tine conteaza parerea ta, si ptr mine de altfel. este inutila orice tip de polemic. imi respect toti comenntatorii, te rog acelasi lucru.
anca, ma flatezi. nu cred ca merit asa cuvinte frumoase.

multumesc!