EȘEcaterina Ștefan
Verificat@ecaterina-stefan
Constanța
„”noaptea cerul e gol/ din felinare ninge””
Născută în data de 10.06.1991, în orașul Chișinău, R.M. Mama mea se numește Olga Bargan. Tatăl meu se numește Mihai Bargan. Am absolvit Colegiul Național de Comeț al Academiei de Studii Economice din Chișinău, în anul 2011. Simultan, am urmat Atelierul de Scriere Creativă: Vlad Ioviță, condus de către Dumitru…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
am ctit si eu Mustele, in cartea de Teatru a lui Sartre si, sincer vorbind, asta a fost primul scenariu ce nu m-a plictisit, care m-a tinut cu sufletul la gura pina la capat. Sartre este un mare scriitor pentru mine, iar tu ai reusit, aici, sa surprinzi tridimensionalitatea din mai multe perspective in scrierea despre... mi-a facut placere sa citesc și sa aflu cum privesc altii opera aceasta.
Pe textul:
„Al treilea ochi al lui Jean-Paul Sartre" de Veronica Văleanu
Recomandat0 suflu
Contextam citit de câteva ori aici, ca să-ți găsesc defecte. aș zice că ai scris prea mult, dar cine-ar vorbi... poate că undeva aș fi construit altfel enjambamentele și finalul vine cam obscur.
în orice caz, toate detaliile astea gen londra, victoria street, english tea - o spun cu mare strângere de inimă, fiindcă sunt zgârcită la laude - dar mi se par foarte poietice.
cu alte vorbe, mi-a plăcut textul.
în orice caz, toate detaliile astea gen londra, victoria street, english tea - o spun cu mare strângere de inimă, fiindcă sunt zgârcită la laude - dar mi se par foarte poietice.
cu alte vorbe, mi-a plăcut textul.
Pe textul:
„london girl" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextinceputul e esuat: lăsai golul în stomac. titlul e pretentios. scrii f generalizat: cu siguranță îți aruncai ochii pe partea dorsala. și știai e șîșîit. adică, mai bine fără și. admisibil și ca punct de pornire ar fi: se putea aluneca ușor de pe un solz alb pe unul negru
plus versul final.
plus versul final.
Pe textul:
„Supraviețuivoră" de Veronica Văleanu
0 suflu
Contextdan, inteleg ce ai vrut sa construiesti aici, dar lipseste miza, dupa mine ar trebui sa existe un ceva, un sambure care sa sustina fragilitatea minimalismului. dar e gol, e cumva sec. incerci sa pacalesti cititorul prin acel ca si cum, dar, in realitate, e doar o fraza fara puncte, fara majuscule, fara filosofie, fara poetic, din pacate, fara nimic. eu asa am citit.
Pe textul:
„***" de dan plesa
0 suflu
Contextai cateva greseli:
că numai cel îl auzim strigând
asșa cum au căzut electrocasnicele din pom
Te pomeni că au vrut
Pinguinul ca pinguin
in rest, e amuzant, inspre final, dar nu e poezie, e proza.
că numai cel îl auzim strigând
asșa cum au căzut electrocasnicele din pom
Te pomeni că au vrut
Pinguinul ca pinguin
in rest, e amuzant, inspre final, dar nu e poezie, e proza.
Pe textul:
„Dumnezeu și pinguinul." de remus eduard stefan
0 suflu
Context\"descompunerea ne înhață dintr-o caracatiță cu ventuze umane\"
citesc minunându-mă câtă forță pot deține cuvintele, și cu câtă măiestrie le alăturezi. mă bucur că sunt așa oameni aici, așa oameni, care știu să dăruiască cuvinte, știu să țină prietenii aproape. scrisul acesta e mai puternic decât orice aș putea spune despre el, și cu cât se apropie mai mult de final, cu atât forța cuvintelor ia amploare. mi-a plăcut mai mult decât toate textele citite la un loc în ultimele câteva săptămâni. (era să zic în ultimele câteva prietenii:))
nu mai spun nimic.
drag de cuvântul tău,
e
citesc minunându-mă câtă forță pot deține cuvintele, și cu câtă măiestrie le alăturezi. mă bucur că sunt așa oameni aici, așa oameni, care știu să dăruiască cuvinte, știu să țină prietenii aproape. scrisul acesta e mai puternic decât orice aș putea spune despre el, și cu cât se apropie mai mult de final, cu atât forța cuvintelor ia amploare. mi-a plăcut mai mult decât toate textele citite la un loc în ultimele câteva săptămâni. (era să zic în ultimele câteva prietenii:))
nu mai spun nimic.
drag de cuvântul tău,
e
Pe textul:
„mai multe motive pentru care, când beau, deși cotoi, vă privesc prin ochii unei octopus vulgaris" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextai luat un obiect, unul simplul, aici dealul, fie câmpia, acum nu mai știu. ai găsit o imagine, niște imagini cu care îl asociezi, o acțiune care te duce cu gândul la obiectul ales. ai luat, de fapt, un colț de natură, și l-ai descris. pentru tine asta e poezie, și nu e rău faptul că gândești astfel. ce văd eu a fi un minus, este ideea - lipsă, filosofia textului - lipsă, gândul asupra căruia să rămâi mai mult, să te facă să rezonezi, oarecum absent, cu toate că încerci toate acestea prin întrebarea finală. dar mie întrebarea aceea îmi sună mai mult a fizică, când eu m-am oprit aici ca să găsesc poezie, dacă mă înțelegi. nu zic că nu este, dar unele idei aș fi preferat să le formulezi altfel.
și iarăși nu am observat, din start, că e o încercare de rimă aici, altfel, cred că tendința asta de a potrivi rimele, a încurcat nițel la explimarea cea mai sublimă și mai elocventă contextului.
și iarăși nu am observat, din start, că e o încercare de rimă aici, altfel, cred că tendința asta de a potrivi rimele, a încurcat nițel la explimarea cea mai sublimă și mai elocventă contextului.
Pe textul:
„Pe deal" de Calin Hera
0 suflu
Contextnu știu cu ce ochi am citit prima dată aici, dar inițial nu am perceput deloc rima, doar acum o remarc (probabil eram flămândă). este cumva încărcat poemul, însă asta nu îl lipsește de valoare. chiar mi se pare un poem frumos, dar sunt de acord cu silvia caloianu, în privința ortografierii cuvântului mall. în forma aceasta, i se oferă un alt sens, cum ar fi, de exemplu, unitatea de măsură a lui \"niu\" în chimie, sau nu i se mai spunea, masa molară, nu mai țin minte exact. făcând abstracție de acest detaliu, cu riscul să mă repet, mi-a plăcut și mi se pare un text de calitate, cu rimă bine dozată și cu idei originale.
Pe textul:
„romanța unor pași pierduți" de George Pașa
0 suflu
Contextvad o ușoară ironie în repetițiile finale. altfel, mi se pare o compoziție interesantă. plăcut.
Pe textul:
„chiul în masă" de Yigru Zeltil
0 suflu
Contextam citi de câteva ori textul pînă să înțeleg. ideile de aici mi-au amintit o situație prin care se făcea că, brusc, peste noapte, s-a pus graniță pe prut, și oamenii care s-au dus în vizită, dincolo de prut, au rămas blocați pentru vreo 40 de ani în țară străină, departe de mamă, copii, frați... și oamenii, lucrînd pe malul prutului, pe de o parte și pe de altă parte a rîului, nu aveau voie să vorbească între ei și nici să se privească, dar comunicau prin cîntec.
oricum, nu cred ca despre asta ai vrut sa spui, dar textul tau m-a dus cu gândul la realitatile astea. din punct de vedere calitativ, mi se pare o scriitura ingrijită și cu un detaliu prețios. mai citesc.
oricum, nu cred ca despre asta ai vrut sa spui, dar textul tau m-a dus cu gândul la realitatile astea. din punct de vedere calitativ, mi se pare o scriitura ingrijită și cu un detaliu prețios. mai citesc.
Pe textul:
„Ochii dor" de Calin Hera
Recomandat0 suflu
Contextstrofa finală mi-a plăcut. în restul, mai puteai introduce niște detalii de efect, dar e bine și așa. altfel, remarc poeticul din \"...de parcă s-ar prelungi în tine\", \"apoi mi se pare că am plătit luna\"... și altele. ceva mai bun aici. mi-a plăcut.
Pe textul:
„dragostea - o plângere tembelă" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextînceputul trezește, adică interjecția e bună așa pentru început. ultimul vers din a doua strofă e foarte reușit. mai departe păstrezi interesul lectorului din mine, abordînd ciudățenii, idei care nu plictisesc adică. dar despre final nu m-am prins de ce reciclabil, decât dacă vorbești despre un secol unde roboții scriu poezii și, respectiv, ești și tu un robot. dar asta este doar imaginația mea.
Pe textul:
„taxiul gunoier sau podul dintre două maluri de râu" de mihai carabet
0 suflu
Contextsteluțele aduc senzația de explicitare și îngrelează oarecum lectura, măcar de ai fi lăsat spațiu, ca înaintea primei strofe. vezi în strofa trei și în prima, ai diacritice lipsă, poate și în altele. dar anume strofa trei mi se pare cea mai reușită. la început și sfârșit ai mai putea lucra... mai citesc.
Pe textul:
„Frânturi. Răgaz. Clipe" de Alice Diana Boboc
0 suflu
Contextmetamorfoza aceasta are un sâmbure de adevăr și, zic eu, e bine redată, un pic cam stănescian, dar are o structură și o idee. prefer totuși poezia care cuprinde în sine un discurs mai liber, mai degajat, mai personal, în sensul în care și cititorul să simtă prezența atmosferei intime și dacă nu chiar viața, măcar sinceritatea eului liric.
să citesc oare aici o poveste de dragoste?
să citesc oare aici o poveste de dragoste?
Pe textul:
„Îmi sap șanț în viața ta" de Alina A
0 suflu
Contextașa cum, adesea, aparențele sunt înșelătoare, cel mai just e să privim direct în suflet. bolul spart, pentru mine, ar însemna momentul de apogeu, în care celălalt își pierde orice mască, în care se întrevăd, pe rînd, toate fețele persoanei respective, fețe luate, după cum scrii \"cu bună sau rea știință\", pasărea însemnînd statornicia și adevărul unei înfățișări prefăcute sau nu. despre fățărnicie și oameni fățarnici, despre ceea ce ne dezgustă, cînd simțim falsitatea, artificialul, ipocrizia neomului. atîta timp cît de traseul acestui prefăcut depind și drumurile altora, este normal ca lucrurile și oamenii în care credeam să dispară, fără urmă.
mă bucur să te recitesc aici.
mă bucur să te recitesc aici.
Pe textul:
„nicio înfățișare nu ține mai mult decât neomul ei" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextmi se mare bun accentul pus pe detaliu, descriptivul, încercarea de a prinde niște circumstanțe, niște personaje. tot aici autoprtretul, acțiunea, chiar și personificarea reușită a norilor. bun, mi-a plăcut. mai citesc.
Pe textul:
„dinspre orizont" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextdeosebit de frumos:
\"când m-ascundeam într-o fântână părăsită
auzeam cum cresc
încă mai caut când văd pietre urma
oaselor mele care s-au lungit\"
fiecare are un mod al său de a interpreta ploaia, aceasta adesea servind drept sursă de inspirație or avalanșă de amintiri, aici redate frumos, redate artistic. modalitatea ta de a aduce aici anumite imagini, cum ar fi cele cu bărcuțele în pârâiașe, au un puternic efect vizual. în fiecare gând e ascunsă o înțelepciune, iar pentru cei mai înzestrați, e deschisă o înțelepciune, și asta se observă doar după lecturi repetate, atunci când îți mai speli ochii cu atmosfera textului. de final nici nu mai spun, e de pus în ramă, sub sticlă, pe perete. foarte frumos.
\"când m-ascundeam într-o fântână părăsită
auzeam cum cresc
încă mai caut când văd pietre urma
oaselor mele care s-au lungit\"
fiecare are un mod al său de a interpreta ploaia, aceasta adesea servind drept sursă de inspirație or avalanșă de amintiri, aici redate frumos, redate artistic. modalitatea ta de a aduce aici anumite imagini, cum ar fi cele cu bărcuțele în pârâiașe, au un puternic efect vizual. în fiecare gând e ascunsă o înțelepciune, iar pentru cei mai înzestrați, e deschisă o înțelepciune, și asta se observă doar după lecturi repetate, atunci când îți mai speli ochii cu atmosfera textului. de final nici nu mai spun, e de pus în ramă, sub sticlă, pe perete. foarte frumos.
Pe textul:
„ploioase duminici. râul/ râdea în hohot prin sat" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextaceasta conturare a voluptatii tacerii are un specific care o face interesanta, dar ii lipseste ceva. ceva care exista in alte texte, dintre cate semnezi. dar daca e sa ne concentarm asupra faptului ca despre tacere scrii, se poate primi mai metafizic senzualitatea aceasta, si este mai bine asa. o sa te citesc mai departe.
Pe textul:
„tăcerea - o coapsă de mulatră" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextmi se pare prea voluminos titlul, în raport cu poemul, care, de altfel, este un semn al evoluției tale, totuși perfectibil. văd că ai reușit să păstrezi spiritul filosofic, mai ales înspre final.
i-aș fi dat ca titlu chiar acea sintagmă plasată în subtitlu și fără trei puncte la urmă și fără amânarea drumului în 3 versuri. dar e frumos, oricum. îmi cer scuze, dar mă cunoști, eu nu mă pot abține să-mi spun părerea despre cum aș schimba textul dacă mi-ar aparține.
succes mai departe.
i-aș fi dat ca titlu chiar acea sintagmă plasată în subtitlu și fără trei puncte la urmă și fără amânarea drumului în 3 versuri. dar e frumos, oricum. îmi cer scuze, dar mă cunoști, eu nu mă pot abține să-mi spun părerea despre cum aș schimba textul dacă mi-ar aparține.
succes mai departe.
Pe textul:
„mototolește-ți gândul și lasă-l să se rostogolească până la mine" de Teodor Dume
0 suflu
Contextfoarte frumos și reușit poem, în special m-a surprins finalul, lăsându-mi impresii plăcute. îmi place când te exprimi compact și foarte exact. știi să plasezi cuvintele acolo unde să bucure ochiul, și asta e lucru mare. îmi las și eu tăcerea aici, lângă gânduri bune. mai citesc.
Pe textul:
„Jurnal pe scurt" de Victor Țarină
0 suflu
Context