Ecaterina Ștefan

Este un eseu documentat și bine structurat. Deși pe alocuri mi se pare prea complicat formulat, pentru o înțelegere directă, pot remarca faptul că autoarea are o îndemânare antrenată în scrierile eseistice de reflexie, critică, și cuantificare a unor perspective, într-o materie bine legată. S-ar merita de revenit asupra editării textului, fiindcă lipsesc multe virgule, dar, per ansamblu, la nivel de conținut, mi se pare un eseu bun.

Este, într-adevăr, un text foarte frumos, care se merită remarcat. Un torent de gânduri și cuvinte tare bine așezate alături. Îmi place mult scuturarea firului final. Ideile din spatele acestor versuri te prind fără undiță:

îmi aduc aminte ziua cu primul tău răsărit

dacă zici că e filosofic, să văd ce/cum pot decoji. Fragmentez în conformitate cu ideile percepute, fără să caut prin simboluri:

meduze uleioase fac pluta/ în paharul cu apă - obiecte sau chiar ființe superficiale, prea puțin dense ca să fie profunde, mereu în vizorul lumii.

după ce mi-am lăsat sideful/ pe buzele lui/ într-un sărut de potolire a setei - ... o simplă imagine. Nu e musai filosofic.

cum binele/ adevărul dreptatea/ se decantează/ succesiv/ pentru dobândire - partea luminoasă și pozitivă și veridică, aceeași apă de la început, a lumii se limpezește de, cred eu, ceea ce erau meduzele, orice ar însemna, pentru o anume victorie comună.

inconfundabil proces/ de căutare a nuanțelor - nu știu de ce anume inconfundabil și de ce, așa, mecanic exprimat, proces, dar cred că până la urmă e vorba de a putea vedea cu ochi liber și din prima ce e bine și ce e rău pe lumea asta.
poate asta ar fi o interpretare filosofică, dar mie oricum mi se pare un poem slab și incompatibil, dincolo de idee.

Ai poezii mai bune de atât. Dacă ar fi să observi și să delimitezi poezia, de la jumătate în jos, partea aia, începând cu binele/ adevărul dreptatea, n-are nicio treabă cu lucrurile emotive pe care te axezi în prima parte. Zici că ai vorbi subtil despre Macroeconomie acolo. înspre final. Ultimele 8, acum 7 versuri, sunt cam pretențioase, pentru mine. Dar nu este necesar deloc să le înlături acu\'. Am spus-o așa, pentru ce o să scrii în viitor. Dacă te-ar ajuta.

\"Fraza în care spui că femeile vorbesc într-una despre plăcinte și nepoți ar fi avut o ironie vădită, dacă ai fi trecut, pe lângă plăcinte, și alte mâncăruri, ori chiar același dovleac, despre mirosul căruia scrii într-un gând consecutiv.\", în comentariul meu.
Mai exact într-una = întruna.
Trebuia să precizez.

întruna

Am remarcat o schimbare succesivă de tonalități. Undeva liniște, adică împrejurimi liniștite, sau necesitatea acestora. Altundeva \"senzația că lumina te sfâșie pe dinăuntru\". Îmi place mai ales cum sunt și care sunt determinativele alese ori combinația acestora, compactitatea explicativului din ele și chiar poeticul de printre fraze. Apoi, lucruri întâlnite mai rar, cum ar veni acele \"trenuri neclintite\", fiindcă, de cele mai multe ori, prin cuvinte, este descrisă mișcarea lor.

Fraza în care spui că femeile vorbesc într-una despre plăcinte și nepoți ar fi avut o ironie vădită, dacă ai fi trecut, pe lângă plăcinte, și alte mâncăruri, ori chiar același dovleac, despre mirosul căruia scrii într-un gând consecutiv. Dar nu știu dacă ar fi fost o ironie necesară tonalității acestui text. Și anume de acolo, de unde începi cu mirosurile, cu descrierea lor, se simte o degajare, o descătușare, sau pur și simplu o deschidere foarte plăcută și literar reușită. Apoi, miracolul pe care îl poți pierde, dacă te lași furat de grijile cotidianului, care și așa îți iau tot timpul. Exemplul cu avocatul.

Un autentic și ceva care mă prinde și mă captivează am găsit în fragmentul de sub \"Stânci\". Coincidențele care ni se întâmplă. Cifra 3. Utilitatea practică și doar practică a obiectelor (pentru încheieturi), felul în care scrii despre. Mi se pare concentrat acolo discursul.

Îmi cer scuze că m-am exprimat atât de mult aici, dar m-a captivat textul tău. Și rămân la ideea că, în comparație cu poezia, în general, proza e o masă îmbelșugată și un răsfăț mai plin pentru suflet.

Încă o să stau să cuget asupra unor cuvinte de aici:

\"Când inima va fi așa de senină, încât nici lumina solară de pe marginea râului nu o va putea eclipsa... Când vei putea scrie așa cum ești, întoarce-te, întoarce paginile în pozitivul lor, ca o peliculă care se transformă pe măsură ce o derulezi. Pozitivul tău, ieșirea la viață.\"

dar simpatic. pentru ca e neasteptat. si e neserios, dar te prinde. stiindu-te.

am încercat sa iți răspund într-un mail, dar mi-a dat eroare la trimitere. ziceam că posed și înțeleg limbajul despre care spui, dar nu îl folosesc. și eu zic că în mare majoritate sunt recomandate texte bune. n-am spus că textul tău nu e bun. dar nici nu pot să afirm că recomandarea se face a fi valoarea supremă despre calitatea unui text. este doar atitudinea unui om, care, câtuși de puțin, se pricepe în literatură.
mi se pare cel puțin ciudat să primesc din partea ta întrebări provocatoare (ai vreun textulet extraordinar de bun sau genial?) și replici care mă dezonorează (de multe ori, comentezi cuprinsa de apelpisie), când nici măcar nu am spus ceva rău despre textul tău și nivi nu găsesc relevante ripostările pe care le defulezi. n-ar fi frumos din partea mea să răspund la întrebarea dacă am sau nu vreun text genial. nu știu la ce vrei să ajungi cu așa întrebări și la ce vrei să ajungi în genere. m-ai lăsat fără cuvinte. și, nu pot, nu pot să înțeleg de ce. nu știu cine sau ce îți dă forță să dai replay-uri de-acestea cu un aer net superior.

seară bună. eu nu mai revin.

îmi place nu pentru editarea elevată sau pentru imagini, ci pentru idee și ironie (vidanjorii și-au cumpărat bilete la teatru/ beau citronadă în ceșcuțe de porțelan/ ah, mâinile lor grațioase…). asta e tare.
începând cu strofa a doua e parcă mai bine legat. prima strofă este frumoasă, dar nu asta apreciez eu în poezie. trebuie să aibă continuitate și sens. sper că înțelegi. oricum e un poem bun.

o poezie reușită. nu știu în ce măsură te-ai fi folosit de vreo tehnică de scriere și cât ai fost spontan, ori ai rescris din sine, dar, așa, simplu, cum este, ai adus prin poezia ta cel puțin o stare, pe care o poate trăi și cititorul. la o lectură primă și superficială, ar părea puțin patetic, dar nu este decât o reflexie care ajunge/atinge. autentic.

ținând seama de faptul că este totuși și un jurnal, pe lângă faptul că e un text literar, și că atât limbajul, cât și cadrul descris, ori felul în care este exprimat, ține de alegerea autorului, mi se pare o scriere nu genială, dar o scriere specifică interiorului (și exteriorului) celui care descrie, ar fi, cu elemente, pe alocuri, chiar poietice.
nu mă atrage foarte mult în literatură lexicul utilizat aici (pătlăgele, pășteau vacile iarbă, kuhne etc), dar aș remarca felul cum ai transmis simpatia copilărească, transformată, poate, la o vreme, în dragoste, și felul cum tot apar hulubii în context. remarc curajul unei scrieri de acest tip, cât o să îți reușeacă să nu rămâi blocată într-un asemenea anturaj al scriiturii. adică, să existe limite pe care să le conștientizezi.
nu este un text excepțional de bun, dar nici nu este un text scris prost, în opinia mea. un ceva specific ruralului (la nivel de spațiu și retrospecție) și sincerității unui sine deschis. asta așa apecia.

viață-dimineață, rodit-risipit, cei care s-au pripit s-au risipit. sunt câteva rime, cred, involuntare. din răspunsul dumneavoastră îmi vine greu să înțeleg ce doriți să-mi transmiteți prin cuvinte ca acestea: in care prietenii imi devin dusmani; bucurie mare mi-ai facut ca ai dat jos masca/nu esti singura/drum bun; cand vei cotcodaci/ nu cauta oul de aur/ acelasi graur/ alta gaura. și mă tem să-mi presupun adevărată înțelegerea. aș prefera un răspuns neversificat și fără subtilități, de unde să primesc un mesaj direct, fără ocolișuri și metafore.

mi-am dat seama că nu-mi plac poeziile rimate și nici cele sublime. Nu-mi place scrisul frumos, muncit, îngrijit; adjectivele bucuroase, subtilitățile provocatoare de final; repetarea unui lexic pe care îl știu pederost din scrierile dumneavoastră; repetarea, în genere. E o scriitură aici parcă din și pentru altă generație; scuze.

am prins câteva idei bunicele, implicit finalul, dar nu pot spune că sunt cititoare de așa tip de discursuri, care, deși sunt sau par a fi literare, se cam învârt în jurul cozii cu idei abstracte.
ca exercițiu însă e bine să le practici. ajută la evoluția personală în literatură, și, în funcție de gradul de implicație a sinelui, ajungi să te cunoști mai bine. așa cred.

mi-a plăcut. uite citesc și ceva mă atrage să merg mai departe și nimic nu intervine ca să mă facă să mă opresc. văd o poezie sinceră, o poezie inspirată din sine, din trăiri și despre trăiri care se întâmplă. cumva se observă fluxul ăsta de adevăr. dezinhibarea. puterea cuvântului când ai ceva de transmis. felicitarile mele sincere pentru acest poem, cel mai reușit, din perspectiva mea, la tine, până acum.

aici mi se pare incarcat: departe de tine de numele meu în locuri noi exotice luxuriante ciudate.
după \"adică\" eu încep să receptez poezie adevărată. pronumele \"tău\" un pic sparge fluența. adjective, cu cât mai puține - cu atât mai bine. finalul super Okay.
doar câteva stridențe din perspectiva mea, cele pe care le-am spus. dar, în rest, și chiar așa citit, adică, așa cum e, mi se pare un poem bun, lucrat și chiar curățat de inutilități ori surplusuri... mai citesc.

acum, fără să recitesc, nu îmi amintesc un anumit text care m-ar fi cucerit, și un altul, care mi-ar fi trezit rezerve și... de fapt, n-am vrut să spun că mi-aș fi pierdut încrederea din cauza unui poem sau a unui grupaj de poeme; nu așa se întâmplă; există și o atitudine generală față de sau față de, care nu e ușor de răsturnat; sunt multe, cantitativ mult mai multe textele care mi-au adus surprize plăcute, compartiv cu acelea care nu mi-au atras atât de mult atenția, și despre care nu țin minte să fi ales să mă exprim vreodată. am lăsat semne la cele mai bune, ori când am avut timp ca să spun; eu te urmăresc ca pe un scriitor nu numai din perspectiva textelor pe care le publici, ci și cum gândești în raport cu anumite texte literare, cât de echilibrat și corect reacționezi în situații conflictuale, răbdarea pe care o posezi atât în raport cu ceea ce scrii, cât și în raport cu_ceea_ce_citești, comentezi ș.a.m.d.
referitor la ce nu îmi place în anumite poezii, deși știu că au rost, ar fi recurgerea la titluri comerciale (pornocaligrafia de exemplu), chit că textul e chiar foarte puternic;
apoi, ar mai fi poeziile cu morală și titluri lungi, care tot aduc ceva diferit, sunt cu idei poate mai greu de susținut, deși, nu știu exact, că tot se lucrează și asupra conclusivului din final; dar ca pe forme experimentale sau serioase sau oricum ar fi ele, le citesc;
și acum mă întorc la \"titlul mă amână\"; bine; e ok; e bună, are sens și imagini poetice și e bine legată, nu prea simetric la nivel de număr al silabelor, dar asta nu mă interesează prea mult, pentru că sunt și eu mersi f bine și fără regulile astea teoretice despre care cred că limitează. e bună, ziceam eu, comparativ cu poeziile rimate care se mai scriu azi, firește, dar mă îndepărtează pe mine ca cititor faptul că m-am obișnuit să citesc, unu, poezie contemporană, doi, poezie fără rimă; cu toate astea nu stau să afirm că poezia dată nu este contemporană; aș stârni o polemică în care aș pierde; uite eu chiar aș citi poezie rimată, nu e musai vorba de formă, dar să se mizeze pe ironie, pe joc, pe experiment, mai mult, decât pe clasicismul cu tematici grave-serioase-importante; am revenit din respect să-ți răspund la întrebări; nu aveam pe suflet toate aceste idei, ca să vreau să defulez acum; nu; scuze pentru așa multe cuvinte la ora asta.

felicitari ptr nivelul de admisibilitate. stiu cat de placute sunt emotiile acestea, poate asteptate un pic cam mult. mă bucur pentru evoluția ta pe acest site. se vede că îți muncești textele. eu n-aș avea răbdare. mai ales pentru prozele, care, de altfel, îți reușesc mai OK decât poeziile, mă gândesc eu, din câte reușesc să observ. agreez faptul că folosești fraze scurte, nu obositoare, și poți menține firul epic. dar nu e rău să scrii și una și alta. firește.
n-aș fi pro enumerații care vin mai degarbă ca umplutură decât enumerație ca atare de lucruri de luat în seamă, adică artistice. cum ar fi în exemplul de mai jos că ai folosit lucruri în plus. nu vreau să dau multe exemple.
Exemplu: Uneori trebuie periat, scuturat de rele, înviorat coloritul, schimbat mirosul…

consider că sunt lexeme în plus, și că se poate opta mai degrabă pentru o variantă singură, dintre alternative, cât să nu se repete, deși nu e rău că folosești anumite figuri de stil în exprimarea prozaică. mult succes mai departe. te urmăresc.

îmi amintesc cum a fost când am citit prima dată această poezie. transmite emoții, poate pentru anumite asocieri pe care cititorul din mine le leagă subconștient, poate pentru felul în care sunt așezate cuvintele, și despre ce spun... îmi place faptul că nu e greoi, deși asta e numai un aspect. acest poem îmi readuce încrederea că ești un scriitor bun, pe care o să continui să-l urmăresc. scuze pentru tonalitatea poate prea moale și prea puțin critică. unele texte, cum este acesta, nu cer prea mult sprijin teoretic, pentru că sunt de la sine bune, fără necesitate de a mai fi prelucrate, și lucrul acesta se observă, cred, din toate părțile.
cu sinceritate