Ecaterina Ștefan

la mit posmodernist probabil ai vrut să zici mit postmodernist. textul e cam greoi și greu de înțeles. cred că trebuie să te axezi pe mai puține lucruri într-o poezie.

despre omenirea văzută de peste geam. însigurarea adusă-n așa măsură încât peștele, de unul singur, sare în iaz și brusc geamul se sparge, de parcă iazul era fereastră, iar fereastra iaz, apoi se mai și întoace lumea peste cap. dacă mergi mlădios fără șiret, s-ar putea să-ți pierzi încălțarea, dacă încălțămintea, în genere, e cu șiret. sălciile de anahoret mă duce cu gândul la o plimbare pe acolo pe unde omenire-i tare puțină sau nu este deloc. în strofa trei un paralelism contradictoriu. un băț verde pesupune că a fost rupt dintr-un copac tot verde. de undeva știam că se rupe o creagă din pomul care umează să fie tăiat. iar bățul uscat cel mai simplu e luat din josul unei păduri. iari m-am plimbat prin una și-am văzut multe bețe uscate. dar poate că nu e vorba aici cine e rău și cine e bun, poate fi orice altceva mult mai simplu. mergerea înainte a trenului în care nu s-a urcat mi se pare o imagine puternică, fiindcă apare imediat și intenția de fi urcat în el, și rămânerea, optarea pentru a sta în loc, când trenul îi dădea alternativa doar să fie-n mișcare. dar și aici sunt incertă. motivele pentru care nu a urcat pot fi, desigur și de alt ordin: nu a avut bani de bilet. mi se pare un text valoros cel puțin pentru că se poate discuta mult despre el, și am mai observat o corelare riguroasă și omogenă a numărului de silabe, cu excepția primei strofe, care are 10, 8, 9, 9, când peste tot se păstrează ritmul 9, 8, 9, 8. poate că ar fi fost un text nemaipomenit dacă rima și versul 1 cu 3, dar se știe că este permis așa cum aici e făcută construcția. mie mi-a plăcut să citesc.

cred că această poezie este despre batjocora adusă cuvintelor, sau lipsa de valorificare a acestora. mi se pare totuși un pic artificial redată.

deși e sugestivă, imaginea, pentru un obiect care chiar se zbate, eu nu am văzut niciodată o lună zbătându-se. e mereu, așa, nemișcată.

când am început să citesc, spre surprinderea mea de apoi, credeam că o să fie o poezie foarte lungă. cred că e just să se păsteze forma esențializată la un text atât de încărcat imagistic și metaforic. e riscantă totuși personalizarea aceasta a timpului, dacă e să ne uităm prin pespectiva căutării de sens, sau o fi prea profundă, poezia, pentru felul cum m-am obișnuit eu să receptez mesaje poetice și pentru simpla mea înțelegere.

foarte reușită epigrama, dincolo de eroticul care pălește prea evident în prima parte. cred că pe el se și mizează.

în prima parte poezia e mult bazată pe antiteză (înger prefăcut în curvă, să mă mișc imprevizibil... pentru că ea era foarte pricepută în a-și previziona viața,
lenevea în starea aceea a ei, plină de energii). după care se iese din procedeile stilistice pentu a motiva importanța personajului abordat (era genul acela de femeie care lasă o urmă, în punctele noastre de vedere) însă imediat se recurge la o comparație urmată de o alta, nodală, de unde pornește altceva-ul (ultima strofă). o poezie echilibrată și coerentă, îmbrăcată estetic în cămașa poeticului. cel mai mult mi-a plăcut fraza aceasta, pe care o s-o țin minte:
\"înțeleg aceste lucruri și pentru a vi le spune și vouă,
numai că dacă v-aș da inima mea, ați plânge continuu.\"

când mă uit la imagine și la litere, îmi vine în gând mai degrabă robire. sau poate surzenie, fiindcă chipul alb nu are ureche. referitor la text, începutul, adică primele 2 versuri fixează clar problema, circumstanțele, starea, însă ultimul, pentru mine, nu face decât să încurce totul foarte-foarte tare. cu toate că, dacă e să ne închipuim că vocea textului, sau eul din spatele acestei voci, este orb, conform sugestiei imaginii, atunci totul devine mai limpede. faptul că aude ceva, singura modalitate de alarmă, îi răstoarnă așteptările. ceva aproape de esențializarea haiku-urilor.

anni, nu înțeleg: ezitările tale spun că titlul nu e potrivit și sfârșitul textului nu e bun sau (ultima întrebare) că textul abandonează cititorul undeva? sau altceva și eu nu m-am prins...

sophie, din nou, despre sfârșit, sunt lucruri acolo, foarte concrete, trăite și obsedante, pe care mi le-am amintit clar când am scris, și sunt necesare, fiindcă dacă aș renunța la ele, aș renunța la o parte din mine, o parte importantă din mine, iar eu nu vreau să mă pierd. mai bine, desigur, e să rămân cu clișeul, dacă asta este.

e vocea aia, de moment, irepetabila poate. o sa ma gandesc la final, mai las o vreme si daca o sa ma enerveze, voi cauta cum sa schimb. multumesc.

chiar dacă rimele sunt dintre cele mai la îndemână, și ideile sunt de pe o cale bătătorită, în special prin felul cum ai ales să începi poezia, ai reușit să ții ritmul în frâu și se simte o trăire puternică personală, într-o revelație la care se revine. dacă o să îți urmezi vocea interioară, sunt sigură că vei progresa. mi-au plăcut, un pic, ultimele 2 vesuri.

deobicei și dela se scriu separat, adică de obicei și de la. iar ghjlotină e ghilotină de fapt.

acest vers nu cred că a ales cuvintele cele mai potrivite pentru repetiții, este evidentă stridența sonoră: \"în ce însă în ce se transformă și cum\". nu prea interesant abordată tema.

după cum curge de frumos istoria poeziei, mă așteptam la un final interesant, însă la ceva mai clar, ca-n povești, totuși probabil e mai bine așa cum e, fiindcă nu-i previzibil.

și eu o să-ți țin pumnii. îmi place cum scrii. felicitări!

felicitari si tie, Irina.


aici puteti viziona careva dintre poeziile care s-au citit azi.

Nicolae Popa: http://www.youtube.com/watch?v=Zz90ZOwzPxo
Aurelia Borzin: http://www.youtube.com/watch?v=GvFDbomH5JM
Dumitru Crudu: http://www.youtube.com/watch?v=yMn1aLBukqA
Emilian Galaicu-Păun: http://www.youtube.com/watch?v=whViQsF2urI

plus o foto

și comentariul tău este un alt început de poezie. mulțumesc pentru reflectare.

eu dimpotrivă cred că ultima strofă e nodul care ține poemul și care redă cel mai sugestiv mesajul. mulțumesc pentru lectură și cuvinte, raul.

razvan, iti multumesc pentru semnul de lectura si rezonanta.

dorin, am mai scurtat si de-acolo.

alex, bucuroasa ca ti s-a facut ghem poezia aceasta.

multumiri.

mulțumesc frumos pentru că n-a fost zadarnică trecerea dvs pe aici. am schimbat textul pentru acea armonie pe care ați simțit-o mai bine în lipsa acelor versuri.