Dunca Valentin

visa ca un înfrânt întins pe iarbă și asculta scrâșnetul scoarței de copac cedând sub umezeala toamnei nesfârșite năclăioasă mai era iarba! ploaia i se prelingea ușor pe gât leneșă ca o ultimă

între nevăzut și știut nerostit și cântat între noapte și zi conștient și subconștient între alb și negru să plec sau să mai rămâi între să te aștept sau să vii iubirea cât un punct cu ce a mai

I. Zori de început Întunericul nu a fost niciodată altceva decât lumina captivă sub pleoapele Celui ce-și zice: "Eu sunt cel ce sunt." Soarele, ivindu-se jucăuș din spatele Cuvântului își

ce gust să aibă plăcerea de a-ți refuza periodic gustul plăcerii ce sunet plăcut să aibă știrile de la ora 5 p m. ale acestor vremuri motivația vine și trece dorința se aruncă din creier ca de la

sunt ca o literă anonimă în mijlocul cărților de povești m-ai putea potrivi oriunde, în orice context sunt ca un joker așezat la începutul unui cuvânt mușcat dar cu partea de final intactă aș putea

într-o zi am să mă pot ierta pentru că niciodată nu voi afla cum să ajung să te iubesc pe deplin dar ce șanse-aș avea când de

Alergam mânat de o dorinţă aprinsă Către ultimul val Şi-ncercai să-l cuprind Pe el Mesagerul tăcut al unei mări zbuciumate Purtător de speranţă Dinspre vremurile unei lumi pentru care nu mai e

îngenunchiat îți caut răbdător în baltă chipul ploaia zadarnic surpă orizontul prefă-te lac! să ne scăldăm în tine copilărie sau să urcăm pe munte să întindem cortul să strângem amintirile cu

de voi ajunge primul am să te-aștept pe ultima suprafață a netezimii la o cafea aburindă și două cubulețe de zahăr brun tu vei veni cu un pachet de țigări trase cumpărate în timp

...sufletul pare a fi o ușă ce o purtăm peste tot doar seara târziu îi trecem pragul înlăuntrul ei un spațiu imens și gol în afara ei noi încercând să-l umplem cu vise... ...ce tristă este marea

cerul se izbea de nori risipindu-se în ploi absurd de lungi și de albastre spre pământ o bucată de ziar lipită de peronul pustiu îi atrase atenția "numai cu destinul în mâini îți poți lua inima-n

sunt ca o literă anonimă în mijlocul cărților de povești m-ai putea potrivi oriunde, în orice context sunt ca un joker așezat la începutul unui cuvânt mușcat dar cu partea de final intactă aș putea

Ultima oară fu zărit pe mare - umbră a unei rânduieli ce nu cunoaște hotar. Fantoma calului dansa pe luciul metalic al valurilor, lăsând în urmă un drum scrijelit cu fiare de lumină , în care