Poezie
ai luat umbrela?
vom atinge alte margini
1 min lectură·
Mediu
de voi ajunge primul
am să te-aștept
pe ultima suprafață a netezimii
la o cafea aburindă și două
cubulețe de zahăr brun
tu vei veni cu un pachet de țigări trase
cumpărate în timp ce tocmai traversaseși
în fugă peronul, băncile și calea ferată
lăsându-ți umbra
să treacă de-a dreptul prin chioșcul
iluminat slab
cu totul în juru-i prea rânced pentru
prima oră a dimineții
urmându-ți pașii prin acel roșu octombrie
când va fi iarăși luni
cu tine alergând în urma trenului
îți vei întinde mâna vrând parcă să-l prinzi
dar se va stinge delirant de încet
ștergând și ultimul soare
din primul tău răsărit altfel
trăgând cu sete din țigările boțite
vom ghici în cafea când și unde
ne vom întâlni data viitoare
după care
lăsându-ne atrași și nu căzând
vom sparge ferestrele timpului
tu mirosind a ploaie
eu nespălat de tină
din tine suflet
prin mine lumină
ai uitat umbrela-mi vei spune zâmbind
scutindu-ne de acel prietenos de-acum la revedere
dând răgaz destinului să ne apropie iar
021156
0
Eshatologia ne „apropie” „destinele” care converg în destinul planetar al umanității.