Poezie
celelalte cartușe de hârtie
ale unui soldat din '89
1 min lectură·
Mediu
cine ești tu Pământule?
cine sunteți voi oamenii?
cine sunt eu?
cine suntem noi aceștia care existăm?
e simplu
e simplu ca cea mai încurcată încurcătură
*
alergau dupa o minge
pe care o știau în fața lor
dar care nu exista
mi-au spus că aleargă pentru ca ea să existe
am început să alerg și eu cu ei
în fața noastră erau mii de mingii
care trebuiau să existe
*
mi-ai spus odată să-ți cânt ceva
ți-am cântat din chitara și tu mi-ai adus
în semn de mulțumire
o piatră de pe malul mării
căzută din stele
eu am păstrat-o până ce a crescut
apoi
am aruncat-o spre tine în valurile mării
pentru că stelele căzuseră iar
*
închisă-n sfera violetă a timpului
inima rănită de spinii unei amintiri
se întoarce către infinit
lăsând în urma ei o dâră de sânge
afara ninge cu vise și speranța reînvie
chemând din nou soarele
pe când sfera inflorește ca un buchet de raze violete
*
00824
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dunca Valentin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Dunca Valentin. “celelalte cartușe de hârtie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dunca-valentin/poezie/14150424/celelalte-cartuse-de-hartieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.