Dumitru Sava

Observațiile mi se par corecte și am făcut unele corecturi pe text. Dacă doriți să vă etalați cultura literară, în cazul amintit, comparația e nereușită. În eventualitatea că țineți neapărat, nu mă deranjază alte comparații, chiar dacă nu la fel de onorante, măcar mai potrivite.
Cu respect

Roșul e doar sugerat. Acolo unde nu e iubire...

Am corectat.

Sunt sigur că nu voi putea răspunde la foarte multe dintre întrebările domniei voastre. Dacă aș putea-o face, aș scrie o carte de știință, cu metodă de cercetare și surse bibliografice la subsol. Nu întâmplător am numit strădania mea eseu. Timpul ar putea să valideze multe dintre afirmațiile ce par îndoielnice astăzi.
Poate că multe dintre raspunsuri pot fi intuite într-o altă strădanie a subsemnatului - Frăția Grădinii, vol.1 Nunta șacalilor, apărută la editura Amurg sentimental, București.
Cu stimă!

Nu vă cunosc nici personal, nici opera pentru a înțelege ce se ascunde sub acest "nu ne ajută prea mult". Împărtășesc părerea celor care susțin că istoria e cea mai frumoasă poveste, prin care popoarele își moșesc identitatea. Din păcate, se pare că pentu noi au scris-o alții... Dacă vă doriți o istorie fără "confuzii și capcane" vă propun să recitiți Vechiul Testament!

Mulțumesc!

Omul nu e un șurub, iar medicul un simplu strungar. Chiar daca ziceți că e plătit la fel! Viața nu se măsoară în bani.
Vorba poate uneori să ucidă, să vindece ori să aline. Și în plus nu costă nimic. Pentru un muribund un gest încurajator cald, omenesc ori vorba care să-i întărească, amăgească sufletul în clipa de pe urmă e ultima imagine pământeană. Și apoi mai e de spus un lucru banal... Așa cum scriitorul are nevoie de cititor ca să existe un medic (profesional) trăiește prin (și din)pacienții săi.

Vă urmăresc și vă citesc cu mare plăcere.

Abia acum încerc să înțeleg abisul mesajului dumneavoastră estetic... Dacă nu vă anunțați prezența nu știam că existați. Mea culpa! Scuze dacă nu o să reușesc! Oricum vă donez (gratis)cu plăcere ideia daca spuneți că v-a plăcut. Estetica e liberă o puteți exersa liniștit pe propria piele. Sper totuși să aveți vestă antiglonț. Nu e cine știe ce, dar am auzit că te protejează când dă năvală inspirația peste tine fugărită de talent.

Mai e mult până la forma finală... O iau și drept încurajare!

banala ce curge genial, ca un spectacol anost și cotidian. Prin ochii celui dăruit cu harul să o vadă... Era atâta nevoie de tine, bine ai venit!

Sal'tare!

confrate de suferință! Te-am identificat si citit cu plăcere... Ca să stingi pelinul e buna si zeama de cucută! Cică după întâmplarea cu Socrate cucuta e plantă etnobotanică.

Cum am priceput eu...

Ultima rază
luminează finalul
spre un alt mâine-
ea ar putea fi ploaia
botez noului nascut

doamnă ce rătăcești \"o vreme pe pământul altora\". Sper că te înțeleg... Frumos expozeu colorat cu nostalgii de acolo din depărtare! Am luat notițe.

Eu vă invitasem sub tufa de măslin... Doream să rămân așa cum mă știam, un ilustru anonim. Însă interesul pe care mi-l acordați o să mă facă să cred că sunt important. Dacă numai atât puteți mă tem ca sunteți la \"pagină de autor\". Și e păcat, că dumneavoastră chiar vă pasă!

Am luat aminte.

Corect... Piaget

Dar aveți dreptate!
Descopăr că sunteți filolog și poetă cu patalama în regulă. Deci jucați pe teren propriu. Cine sunt eu sa-mi permit să intru într-o dispută cu o asemenea persoană?
Și apoi, dacă discuția cotește către evoluția limbii, intrăm în infinite complicații. Ajungem la chestiuni de sociolingvistică, filosofia limbajului. Ne-am afilia, poate, unul la Chomsky, celălalt la Piajet și nu am mai ajunge la un final. Nu subapreciez rolul creatorului în dezvoltarea limbii, dar cred ca aportul decisiv în evoluția oricărei limbi aparține vorbitorilor. Si urmărind prestația unei părți a elitei noastre creatoare ori numai vorbitoare ma tem că limba romană are nevoie astăzi, mai degrabă, să fie conservată, apărată decît dezvoltată. Chestiunea importantă nu cred că e aceea de a stabili cât de “folcloric” scriu eu, care sunt prea bătrân și am alte preocupări pentru a mai încerca să intru în manualele școlare, și cât de modern creați domnia voastră. Mai bine, tinerii talentați ai grupului de care aparțineți, ați fi preocupați, mai mult, să nu lăsați urmașilor o romgleză.

Ce știu... e că știu că nu știu ce pot. Creația e un act de autodescoperire și autodezvăluire. După ce \"curg\" aflu și cam ce \"pot\". Însă nu prea pricep de ce ceva \"clasic\" trebuie, aprioric, să fie \"desuiet\" si lipsit de \"originalitate\". Chiar o fi fost epuizat filonul clasic? Și pâinea e \"clasică\" dar nelipsită în meniul zilnic...