Dumitru Sava

nu-i adevărat că viața e o taină doar o femeie însă nu una oarecare femeia unică superbă enigmatică și pasională înnebunită după orgasm probabil și el un bărbat de dragul lui fără fițe sau

eram un alb trandafir în noapte bastardul din grădina cu flori aveam inima înspinată spre roșu când ne-am cunoscut sub pomul cenușiu al vieții mama frumoasă ca o lună tremura căci tu

mă-întrebam adesea ce făceam eu mamă pe când tu nu erai probabil umblam nebun prin mânăstiri cu ochii după un chip de precistă ori pe la vernisaje şi licitaţii de icoane să te cunosc să văd

cred că am înțeles vechea poveste cu trece vremea trece dar îndrăgostit peste măsură de viața asta pământeană tot caut subterfugii încerc orice stratagemă să mai întârzii o aud tiptil tiptil

când obosim de prea multele păcate pe care încercăm să le-nfrânăm cu prețul desfrânării noastre de fapt noi ne eliberăm lăsăm aici picioarele murdare să ni le spele cei ce vor să se

călător prin tunelul timpului meu mi-e scris în palmă să îl vremuiesc vampir fotoionic la un capăt sunt gaură neagră în oceanul de lumină pe care zilnic îl scufund spre-a-mi desluși misterul

poţi să o numeşti cum vrei şi înţelepciune liniştea asta a ta de dinaintea furtunii retras în falsa-ţi infirmitate taci mâlc te prefaci că habar n-ai de zarva de-afară de agitaţia stârnită

chiar de-am mâncat din pomul interzis m-am botezat în lacrima ta doamne de ce continui să-ți rămân proscris și după veri fierbinți îmi dărui toamne cum pot să mai cred în nemurire când pomul

spuneai că floare o să te-ntorci și de-atunci te caut prin toate primăverile să nu te pierzi inima mi te-a plantat în lutul cald magnolie te-au recunoscut aromele-ți din mine aveai

mă privesc în oglindă am sprâncenele cam stufoase nasul un pic acvilin fața prelungă bărbia cam voluntară ochii... cam toate-s după chipul și asemănarea Lui cum să îndrăznesc să spun că nu

și ninge peste pământ în cer nu mai e pic de pace au înnebunit îngerii cu toții căci a fost scos la concurs un post liber de om

cred că îngerul meu pleacă undeva l-am surprins că-şi făcea geamantanul se întâmplă de o vreme ceva a secat lacul şi lotusu-i ofilit din cer abia de mai picură mană chakrele s-au colmatat

nu e adevărat că numai femeile nasc și noi bărbații suntem ființe maternale uite tu nu exiști dar eu și-acum mai sunt gravid cu tine mă gândesc la o noapte de mai în care visele se prefăceau

că ai plecat din inima mea n-am băut nimic dar uite cum mă - împleticesc doctoriţa aia nebună zicea ceva despre anemie lipsă de fier bine că măcar n-o să mai ruginesc spunea că prea mi-a

viața omului - frunza pomului din grădina raiului ce-ascunde în definit taina fructului oprit pică frunza cade omul cruce se preface pomul mugurele înverzește și omul se

când scriu eu doar mă așez la masă pun mâna pe condei și dumnezeu îmi dictează de aia nu mai schimb nimic

pe măsura avansării în ierarhia ostășască primeam responsabilități din ce în ce mai mari ajunsesem de plimbam pe hartă regimente și divizii ca pe boabele de fasole de pe țintarul bunicului

pământ împământenit ce mă pământesc spre a mă despământeni

tată retrage-ți spermatozoidul acesta și cumpără cât poți de iute un măgar mamă spânzură-te de colul uterin numai așa ai să ajungi din nou fecioară să se pogoare asupra ta prea sfântul duh aud

la potlogi în crama veche de pe când începe mitul unde gâlgâie-n pereţi cu un jalet mioritic lacrimile lui christos şi ca o sacră geneză icoana mamei elena naşte din duhovnicie alţi eroi

un tainic dor iar ne-a chemat e scris în legea omenească să-i pomenim pe cei care-au plecat cu patria la cer să nemurească aici unde-i jeleşte dealul şi timpul lustruieşte placa unde-i