păcăleală

cred că am înțeles vechea poveste cu trece vremea trece dar îndrăgostit peste măsură de viața asta pământeană tot caut subterfugii încerc orice stratagemă să mai întârzii o aud tiptil tiptil tiptil cum vine și nu mai am timp e la ovulație înfierbântată nervoasă și nerăbdătoare îmi fixez ochii sticlos spre un perete al camerei expulzez zgomotos tot oxigenul din plămâni printr-o embolie opresc sângele să mai circule și îmi reduc temperatura corpului către zero opresc și bătăile inimii parcă-s o toacă ce-o cheamă mintea mi-o agăț undeva într-un colț de tavan și tac îmi construiesc un cavou din toate cuvintele rostite aha să nu uit mai rog ursitoarea să facă pe bocitoarea și drept lumânare pun îngerul să-și aprindă o țigară păcat că n-am o sticlă de tărie să-mi pun și-un clopotar îmi trag peste față drapelul cu visele mele ciuruit versată își dă seama imediat că o aștept și la fel ca o curtezană ce vrea să-și ispitească clientul își desface alene lasciv baierele de la pelerina neagră de spaimă când o zăresc așa goală goală ejaculez mă pipăie pofticios constată cât sunt de țapăn mascul adevărat la apogeul vârstei a treia senilă ori de atâta rutină uită că nici măcar nu m-a sărutat se întinde își scârțâie oasele satisfăcută ca după un orgasm își adună mantia mototolită de pe jos și așa mioapă uite abia acum bag de seamă că nici nu poartă chiloți prin ochelarii aia de dincolo de care ne ademenește abisul mă taie cu coasa din cartea vieții apoi pleacă fericită eu spre a nu mai retrăi oribila scenă rămân încremenit telefonul e deja mort mort n-am cum suna la dar asta e deja sunt incognito un ins fără identitate nu mă stresez mai departe treaba lui raed arafat* *șeful structurii pentru situații de urgență