Dumitru Sava

nepotul meu încearcă să vorbească și o mai dă firesc pe păsărească fără frică pe mine mă strigă tatae titită firesc pe undeva căci sunt mitică dar îmi displace tare mult acest tatae mă simt ca

că femeia e o cetate... ori o floare? există numai două strategii de a o cuceri și amândouă au succes numai dacă vrea și ea! femeia-cetate o asediezi continuu și nemilos... până cedează și

în lumea asta de păcate iubit-am cel mai mult din toate centura ta de castitate când nu mai ești la fel de pură degeaba mă privești cu ură și m-ataci zilnic sub centură n-ai mai putea acum

urlă câinele sub șopronu’ dărăpănat se face tot mai răcoare cârd hămesit de ciori înserarea privește lacom prin geamul murdar al odăiței cum ultimul tăciune abia mai pâlpâie în vatră în perete

fiica ta e gravidă cu fiul meu! Înseamnă că noi doi am făcut un copil?

* - Am aflat că ăluia care îți mănâncă zilele… I se spune ziler. Înseamnă că nevastă-mea e viețaș! * - În fiecare dimineață nevasta mă bombăne să duc nepoțica la școală. Dar acum sunt bucuros.

alungă-te de poți din lumea ta și vin` să locuim la mine-n gând într-un palat din tainice iluzii zidit din filosofi și îngeri eu călărind pe spațiu tu pe timp uitați de iad feriți de rai să

moș crăciun spune lumea că ești darnic ești bun și întotdeauna vii eu nu ți-am scris niciodată pentru că nu am crezut că exiști când eram copil mai mereu mă ocoleai și eram cuminte

vâjie timpul în lume și în urechi – iar mă rătăcesc printre oameni și arbori o mu(i)șcă-tură de măr cu șarpe în el căutătorul rebel – o sondă-n mister bolnavă mintea mă scotocește-n

să fiu european. Și mi-am propus să nu mai dorm, să nu mai mănânc, să tremur și să aclam fiecare medalie europeană la Olimpiadă ca și cum ar fi fost una românească. Că doar trăim în viitoarele

toată lumea știe că e un număr ce-ntotdeauna rămâne darnic el înseamnă trei și paisprezece orice-am face ne dă, mereu, rest... semantic între pi și dă se află z-eul în care se ascunde simbolul

și mi-am luat nevastă să am cu cine împărți necazurile beat criță mi-am adus și prietenul acasă să am cu cine împărți nevasta

lumina caldă ce nu te-a bronzat și nu ți-a mângâiat privirea matinalul concert de păsărele la care tu nu ai avut niciodată bilet adierea răcoroasă de vânt ce nu s-a jucat prin părul tău

ce frumos cântam odată floare albă din pireu doar pe o singură voce și în tactul inimii ne scufundam în iubire ca-ntr-un infinit abis erai vocea minunată doar a sufletului meu ce ne valsa

sunt aici lângă tine dragul meu da nu mă vezi hai încearcă să prinzi ritmul un… doi... trei un… doi… trei… așa așa potrivește-ți pașii valsează în continuare în hora vieții exact cum o făceam

se usucă și mă doare de câtă aftă s-a adunat pe ea englezisme francofonisme hispanisme ungurisme țigănisme mi-o schilodesc toți veneticii sărmana abia mai molfăie cuvinte în centrul țării