Dumitru Sava

* - Am aflat că ăluia care îți mănâncă zilele… I se spune ziler. Înseamnă că nevastă-mea e viețaș! * - În fiecare dimineață nevasta mă bombăne să duc nepoțica la școală. Dar acum sunt bucuros.

alungă-te de poți din lumea ta și vin` să locuim la mine-n gând într-un palat din tainice iluzii zidit din filosofi și îngeri eu călărind pe spațiu tu pe timp uitați de iad feriți de rai să

moș crăciun spune lumea că ești darnic ești bun și întotdeauna vii eu nu ți-am scris niciodată pentru că nu am crezut că exiști când eram copil mai mereu mă ocoleai și eram cuminte

vâjie timpul în lume și în urechi – iar mă rătăcesc printre oameni și arbori o mu(i)șcă-tură de măr cu șarpe în el căutătorul rebel – o sondă-n mister bolnavă mintea mă scotocește-n

să fiu european. Și mi-am propus să nu mai dorm, să nu mai mănânc, să tremur și să aclam fiecare medalie europeană la Olimpiadă ca și cum ar fi fost una românească. Că doar trăim în viitoarele

toată lumea știe că e un număr ce-ntotdeauna rămâne darnic el înseamnă trei și paisprezece orice-am face ne dă, mereu, rest... semantic între pi și dă se află z-eul în care se ascunde simbolul

și mi-am luat nevastă să am cu cine împărți necazurile beat criță mi-am adus și prietenul acasă să am cu cine împărți nevasta

lumina caldă ce nu te-a bronzat și nu ți-a mângâiat privirea matinalul concert de păsărele la care tu nu ai avut niciodată bilet adierea răcoroasă de vânt ce nu s-a jucat prin părul tău

ce frumos cântam odată floare albă din pireu doar pe o singură voce și în tactul inimii ne scufundam în iubire ca-ntr-un infinit abis erai vocea minunată doar a sufletului meu ce ne valsa

sunt aici lângă tine dragul meu da nu mă vezi hai încearcă să prinzi ritmul un… doi... trei un… doi… trei… așa așa potrivește-ți pașii valsează în continuare în hora vieții exact cum o făceam

se usucă și mă doare de câtă aftă s-a adunat pe ea englezisme francofonisme hispanisme ungurisme țigănisme mi-o schilodesc toți veneticii sărmana abia mai molfăie cuvinte în centrul țării

sunt atât de mare că abia mă înghesui în mine și poate de aia îmi sunt suficient însumi tu unde să mai încapi ca sa îți faci loc trebuie să smulgi neapărat ceva anume din mine ce-ar fi

se ia un tânăr șomer român se încadrează în armată contra unei solde onorifice și neavând instrucție destulă e trimis să bată pas de defilare în îndepărtatul afganistan înaintea coloanelor

mai ții minte ziua aia când m-ai prins de mână cum se prinde zborul în aripi ori iubirea în licăr de ochi și-ți fulgeră inima râzând zgomotos ai început să te rotești în jurul meu erai o

Unul, Apoi doi, Apoi trei, Ființă... si apoi lumea toată. Apoi Eu, Apoi Tu, Un Adam și o Evă. Adică Unul; și prima tragere pe roată. Unul, Apoi doi, Apoi trei. Roată. Și altă roată. Apoi