Dumitru Sava

însingurată dar minunată femeie română orice ai face și oriunde te-ai afla te anunț că deși nu e opt martie astăzi este totuși Ziua Ta ziua în care ai dreptul la o cină romantică pentru că

tu îmi spui să nu mai beau din țoiul ăsta murdar licoarea speranței în care plutesc împrăștiate naufragii printre bikini și chiloți mânjiți de rahatul pestilențial al unei “revoluții\" furate

o să m-aștepți într-o zi înfrigurată în portiță cu mâna timid întinsă spre mine un înger ce își cerșește nemurirea eu hrăpăreț să o apuc și să plec așa aiurea cu ea la plimbare prin

aș îngenunchea în fața ta, ți-aș prinde palmele între ale mele și te-aș privi adânc în oglinda ochilor... până în străfundurile sufletului! de jos în sus, așa cum se cade să privească muritorul o

Câți ani ai tu bunule? Am vârsta toamnei… Ce frumoasă e iarna!

gem de prune gem de vișine gem de caise gem de dude gem, de gem!

fiindcă sunt un drac gol Îngerul m-a sfătuit să îmbrac rasă că se jena de mine… era Femeie!

Viața mă supune, în continuare, la tot felul de examene. Am dat atâtea că și în somn mai am coșmaruri cu ele. Și văd că nu se mai termină. Multe dintre ele m-au ajutat să evoluiez și să mă formez

mi-e dor de tine, că îmi vine să te sun da mai stau… mai stau numai o clipă atât cât să îmi vină nițel curaj da, da… numai de un pic am nevoie sau… mai bine să mi-l fac singur da, apoi, tu

nu știu de câtă vreme mă aflu la răspântie nici măcar Judecata de Apoi nu are habar pentru că aici timpul nu există toți se orientează după înclinarea balanței când păcatele atârnă mai greu e

bietul de el de când a rămas singur nu mai are niciun rost se scoală cu noaptea-n cap toată ziua umblă bezmetic și... se culcă cu găinile!

Umil urmaș al lui Cain Zidit din visare și chin Îmi sorb amarul meu preaplin Scrâșnesc și urlu dar mă-nchin La ce-i frumos și la destin Și jur, străino, c-o să vin De sub cămașa ta de in

Zeul a fost mărinimos cu mine. Nu știu însă cu ce i-am greșit! Pentru că într-o zi a început să își ia înapoi darurile. L-a luat pe tata, apoi pe mama… Acum sunt văduv! Om încă în putere și singur,

copil analfabet, destinul a mîzgălit pe albul tău cu mine, în negru, eseul fericirii. a rupt apoi condeiul și-a sfărâmat tăblița…

jocul vieții e programat are aceeași desfășurare pentru toți și cam aceeași durată pentru fiecare dacă i-am cunoaște regulile și le-am respecta ar trebui să trăim cam la fel ca durată și