Nimic...

Tot ce-ai “fi vrut” nu s-a realizat, s-a prefăcut în “nimic”, de unde tragi concluzia că “nu suntem decât deșertăciune”, însă suntem mai mult decât atât, suntem și speranța care are tentele răsăritului, și compasiunea bandajând oameni suferinzi, și iertarea tuturor înnobilând omul, și toleranța de a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt, cu defecte și cu calități.
O poezie care putea să ofere mai multe, unele versuri sunt fruste, iar ultimul vers eu îl interpretam invers :
“Totul suntem și ne-om topi în tot”.