Poezie
Și poate...
1 min lectură·
Mediu
o să m-aștepți într-o zi
înfrigurată în portiță
cu mâna timid întinsă spre mine
un înger ce își cerșește nemurirea
eu hrăpăreț să o apuc
și să plec așa aiurea
cu ea la plimbare prin viață
să-i mulțumesc ursitoarei
și obosit de dorința de a fi a mea
să odihnesc în iarba crudă
a ochilor tăi visători
pierdut să o strâng în neștire
ca pe o amantă focoasă
legată de mine prin zaua speranței
cu mâna ta pe creștet
o să mă mângâie destinul!
iar tu, îndrăgostită...
să te prefaci în roua
cu care să-mi clătesc ochii și fața
să redevin flăcăul de-altădată
și să ard de dorul tău
ca vinovatul în păcat
până mă fac lacrimă
pe obrazul Iubirii!
001.441
0