Dumitriu valentin Lucian

A evadat iar vantul pazit de patru paji si a furat iar lunii tot fardul din obraji lasand-o sa priveasca cu ochii ei de mort la vasele-amortite si umbrele din port, si cum e pus pe joaca in

malul pustiu intinde a sale brate reci unde sfarseste zarea si unde poti sa treci numai cu gandul vesnic vioi si jucaus tinut pe-a sale aripi de-un pui de pescarus. epuizandu-si calea, el ,malul

trepte de lumina in drumu-i solitar erijaza luna-n lacul de clestar indicand cararea ce duce-n abis unde e mai mare peste toti un vis. buze tremurande imi soptesc in gand, este imposibil sa mai

Intr-un plic, o sarutare, Zboara iute de la mare Sa ajunga de indata La o fata. Asta-i tot ce-a mai ramas Inima de-acum mi-o las Cu locul pastrat vacant La post restant. Poate-odata,

jarul din suflet imi mistuie dorul cumplit; in casa pustie-i doar televizorul de neoprit. Sunt parasit! plang .... ma gandesc si iar ma gandesc, si-n lumea-mi inchisa vise cladesc Dar

pentru prima oara luna s-a grabit si-a venit \'nainte ca tu sa fi venit si la geamul singur locul si-a aflat, a privit in casa si s-a cam mirat vazand inauntru scaunu-ti ca-i gol si eu incontinu

Isi puse iarasi cerul intunecata-i haina si isi purta pe bolta luminile in taina in sfesnicu-i de argint cu forma sa de para; privind in jos, spre Terra, o clipa se-nfioara, la ea se burzuleste,

te-a asteptat campia si teiul te asteapta cu boarea lui de vara alunecand usor, si vantul cu-a lui aripi, izvorul cel cu dor, sub cerul fara margini sa colindati in soapta dar tu ai stat acasa,

E caldura tropicala, Lume multa -n ghesuiala, Ochi, picioare, buze, fese, Pe alese!

Te caut printre ziduri de caramida arsa Si printre stele moarte cazute prin nameti, Dar parca o printesa mi-ar fi jucat o farsa caci intalnesc doar umbra-ti fugara pe pereti, iti vad doar urma

O lacrima pe-o perna Usor s-a asezat Iubirea cea eterna La fel s-a scufundat. Tacerea il apasa Si patura la fel, Iubita nu-i acasa Degeaba plange el! Un gand gonind prin noapte Doi ochi ce

Statea pe dig poetul In noaptea cea frivola Privind in departare Cum luna in gondola Facea plimbari pe mare. O briza jucausa I se plimba prin plete Ducandu-l iar cu gandul La buze dulci de

cu inima grea plecat-am azi spre casa, tu ai simtit n-ai zis nimc, doar m-ai privit si eu am inteles ca n-ai mintit! frumoasa, pe data vremea s-a schimbat si mi-a zambit cu-n fulger