descompun cuvinte in idei ciudate
le adun la litru sau la doi jumate,
imperechez versuri negre cu o blonda,
nu sare petrolul din oricare sonda.
pe poemul meu scrie returnabil
muza mea-si ascunde
Imi trece cheful!
Sa il las?
Sau pot si eu
Sa trec la pas
de vreu?
Ma bate gandul
Cel dusman.
Si eu sa-l bat?
Cat mi-e alean
Stau doar in pat!
Ma doare-n cot!
Sa-l dor a-si vrea
Dar
pentru prima oara luna s-a grabit
si-a venit \'nainte ca tu sa fi venit
si la geamul singur locul si-a aflat,
a privit in casa si s-a cam mirat
vazand inauntru scaunu-ti ca-i gol
si eu incontinu
cu inima grea plecat-am azi spre casa,
tu ai simtit
n-ai zis nimc, doar m-ai privit
si eu am inteles ca n-ai mintit!
frumoasa,
pe data vremea s-a schimbat
si mi-a zambit cu-n fulger
jarul din suflet imi mistuie dorul
cumplit;
in casa pustie-i doar televizorul
de neoprit.
Sunt parasit!
plang .... ma gandesc si iar ma gandesc,
si-n lumea-mi inchisa vise cladesc
Dar
te-a asteptat campia si teiul te asteapta
cu boarea lui de vara alunecand usor,
si vantul cu-a lui aripi, izvorul cel cu dor,
sub cerul fara margini sa colindati in soapta
dar tu ai stat acasa,
Isi puse iarasi cerul intunecata-i haina
si isi purta pe bolta luminile in taina
in sfesnicu-i de argint cu forma sa de para;
privind in jos, spre Terra, o clipa se-nfioara,
la ea se burzuleste,
Statea pe dig poetul
In noaptea cea frivola
Privind in departare
Cum luna in gondola
Facea plimbari pe mare.
O briza jucausa
I se plimba prin plete
Ducandu-l iar cu gandul
La buze dulci de
O lacrima pe-o perna
Usor s-a asezat
Iubirea cea eterna
La fel s-a scufundat.
Tacerea il apasa
Si patura la fel,
Iubita nu-i acasa
Degeaba plange el!
Un gand gonind prin noapte
Doi ochi ce
Intr-un plic, o sarutare,
Zboara iute de la mare
Sa ajunga de indata
La o fata.
Asta-i tot ce-a mai ramas
Inima de-acum mi-o las
Cu locul pastrat vacant
La post restant.
Poate-odata,
A evadat iar vantul pazit de patru paji
si a furat iar lunii tot fardul din obraji
lasand-o sa priveasca cu ochii ei de mort
la vasele-amortite si umbrele din port,
si cum e pus pe joaca in
trepte de lumina in drumu-i solitar
erijaza luna-n lacul de clestar
indicand cararea ce duce-n abis
unde e mai mare peste toti un vis.
buze tremurande imi soptesc in gand,
este imposibil sa mai
malul pustiu intinde a sale brate reci
unde sfarseste zarea si unde poti sa treci
numai cu gandul vesnic vioi si jucaus
tinut pe-a sale aripi de-un pui de pescarus.
epuizandu-si calea, el ,malul
Te caut printre ziduri de caramida arsa
Si printre stele moarte cazute prin nameti,
Dar parca o printesa mi-ar fi jucat o farsa
caci intalnesc doar umbra-ti fugara pe pereti,
iti vad doar urma
