Poezie
Scrisoarea I
1 min lectură·
Mediu
A evadat iar vantul pazit de patru paji
si a furat iar lunii tot fardul din obraji
lasand-o sa priveasca cu ochii ei de mort
la vasele-amortite si umbrele din port,
si cum e pus pe joaca in drumu-i s-a oprit
pe dig, unde poetul de lume sta ferit
si unde pe-o hartie incearca sa insire
sperante efemere si vorbe de iubire.
se umfla-n pene vantul, se zbate si vuieste
si de pe piatra rece scrisoarea o rapeste
ducand cu ea aiurea dorul nestramutat
abandonand in urma-i un gand si un oftat!
002.208
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitriu valentin Lucian. “Scrisoarea I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitriu-valentin-lucian/poezie/124865/scrisoarea-iComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.