Poezie
Scrisoarea a IV-a
acrostih
1 min lectură·
Mediu
malul pustiu intinde a sale brate reci
unde sfarseste zarea si unde poti sa treci
numai cu gandul vesnic vioi si jucaus
tinut pe-a sale aripi de-un pui de pescarus.
epuizandu-si calea, el ,malul aurit,
ajunge-n locuri unde nicicand n-a banuit
nimicul fir de viata ce se numeste om;
unde rasare luna si unde stele dorm
in nopti cerneluite cu-albastru voronet,
unde colinda vantul romantic si istet,
langa hotarul tainic al dulcelui amor
in care se-ntalneste cu dorul un alt dor,
acolo-asi vrea s-ajungem si pe-urma pot sa mor!
002.070
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitriu valentin Lucian. “Scrisoarea a IV-a.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitriu-valentin-lucian/poezie/124862/scrisoarea-a-iv-aComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.