Poezie
noapte de septembrie
1 min lectură·
Mediu
pentru prima oara luna s-a grabit
si-a venit \'nainte ca tu sa fi venit
si la geamul singur locul si-a aflat,
a privit in casa si s-a cam mirat
vazand inauntru scaunu-ti ca-i gol
si eu incontinu mesei dand ocol.
dar pana pendula noaptea s-o prezinte
usa de la casa s-a deschis cuminte
si in fine, iata, pragul l-ai calcat
cu o vorba buna si un sarutat.
eu te-am luat in brate, la vatra te-am dus
tu ti-ai scos tricoul si pe pat l-ai pus,
flacarile albe \'mprastiau scantei
aruncand ocheade inspre sanii tai
si-ntre timp afara ploaia s-a pornit
insa cui ii pasa, nu-i timp de privit,
si nu se aude cum lovesc in van
degetele ploii in micutul geam
si cum jeleste pe al usa vantul
incercand sa-si faca auzit cuvantul.
gura mea te chema printr-un geamat mut
buzele-ti fierbinti ma ating pe gat
parul tau in valuri peste mine cade,
sutele de fire - aprige cascade,
ochii-ti ca padurea si trupul fragil
ma fac sa ma pierd in figuri de stil.
002197
0