Poezii

descompun cuvinte in idei ciudate le adun la litru sau la doi jumate, imperechez versuri negre cu o blonda, nu sare petrolul din oricare sonda. pe poemul meu scrie returnabil muza mea-si ascunde

Imi trece cheful! Sa il las? Sau pot si eu Sa trec la pas de vreu? Ma bate gandul Cel dusman. Si eu sa-l bat? Cat mi-e alean Stau doar in pat! Ma doare-n cot! Sa-l dor a-si vrea Dar

pentru prima oara luna s-a grabit si-a venit \'nainte ca tu sa fi venit si la geamul singur locul si-a aflat, a privit in casa si s-a cam mirat vazand inauntru scaunu-ti ca-i gol si eu incontinu

cu inima grea plecat-am azi spre casa, tu ai simtit n-ai zis nimc, doar m-ai privit si eu am inteles ca n-ai mintit! frumoasa, pe data vremea s-a schimbat si mi-a zambit cu-n fulger

jarul din suflet imi mistuie dorul cumplit; in casa pustie-i doar televizorul de neoprit. Sunt parasit! plang .... ma gandesc si iar ma gandesc, si-n lumea-mi inchisa vise cladesc Dar

te-a asteptat campia si teiul te asteapta cu boarea lui de vara alunecand usor, si vantul cu-a lui aripi, izvorul cel cu dor, sub cerul fara margini sa colindati in soapta dar tu ai stat acasa,

Isi puse iarasi cerul intunecata-i haina si isi purta pe bolta luminile in taina in sfesnicu-i de argint cu forma sa de para; privind in jos, spre Terra, o clipa se-nfioara, la ea se burzuleste,

Statea pe dig poetul In noaptea cea frivola Privind in departare Cum luna in gondola Facea plimbari pe mare. O briza jucausa I se plimba prin plete Ducandu-l iar cu gandul La buze dulci de

O lacrima pe-o perna Usor s-a asezat Iubirea cea eterna La fel s-a scufundat. Tacerea il apasa Si patura la fel, Iubita nu-i acasa Degeaba plange el! Un gand gonind prin noapte Doi ochi ce

Intr-un plic, o sarutare, Zboara iute de la mare Sa ajunga de indata La o fata. Asta-i tot ce-a mai ramas Inima de-acum mi-o las Cu locul pastrat vacant La post restant. Poate-odata,

A evadat iar vantul pazit de patru paji si a furat iar lunii tot fardul din obraji lasand-o sa priveasca cu ochii ei de mort la vasele-amortite si umbrele din port, si cum e pus pe joaca in

trepte de lumina in drumu-i solitar erijaza luna-n lacul de clestar indicand cararea ce duce-n abis unde e mai mare peste toti un vis. buze tremurande imi soptesc in gand, este imposibil sa mai

malul pustiu intinde a sale brate reci unde sfarseste zarea si unde poti sa treci numai cu gandul vesnic vioi si jucaus tinut pe-a sale aripi de-un pui de pescarus. epuizandu-si calea, el ,malul

Te caut printre ziduri de caramida arsa Si printre stele moarte cazute prin nameti, Dar parca o printesa mi-ar fi jucat o farsa caci intalnesc doar umbra-ti fugara pe pereti, iti vad doar urma

E caldura tropicala, Lume multa -n ghesuiala, Ochi, picioare, buze, fese, Pe alese!