Dumitriu Florin-Constantin

Nu s-a-ntîmplat nimic mai mult, Coborînd pe drumul noctambul, Stele-am îngropat în vechiul cult, În priviri și fără preambul. Mi-am oprit pămînt să mă-nvelească Rădăcini să-mi crească schit

Cotcodăcind a disperare, Frumoasa mea galinacee, Te-am observat plin de candoare, Cum ți se zbate o idee. Să fiu eu rău, să pari tu bună, Ca o găină din Sri Lanka, Să-ți văd în tîmplă cum

\"Oameni buni, trebuie să-mi termin de scris raportul de cercetare că altfel mă dau aștia afara!\" (Dumitru Cioacă Genuneanu) Nenea Genu, se frămîntă Că-l ia patronul la trîntă, Dar

Atenție! Precizez că orice asemănare de nume este o coincidență sau asemănarea de \"personaje\" descrise de alți autori este pur accidentală! ********* Rețetar de preotese, Rotunjind

Este bine de știut, Că organul ăsta...\"mare\", Nu e pol, nici azimut, Și nu este de mîncare! Haideți să hrănim copii, Pe străzi pline de fecale, Căci cuvinte mii și mii, Nasc

-Au băgat-o la safe! Dădeau mulți crezare... Căci un soi de net-\"cafe\", Se strică la soare. Dintr-o singură suflare A scăpat cu...T(e)N(e)T(e) Și ne scrie iubitoare, Un fel nou

E toamnă acum, e toamnă iar... Și totul parcă a ruginit... Cazarma...a îmbătrînit! La foc stau și la jar... Privesc spre foc gîndind mereu, La dulcea clipă ce s-a dus, S-a dus picată ca

Mi-aduc aminte de trecut, De clipele trecute... De străzile pline de lut, În ridul vieții, mute... Ploua atunci dar nu-mi păsa, Căci ne țineam de mînă... Noroiul greu se revărsa, Pe un

Pierzînd batista parfumată Se nasc păreri de rău Striga și Mircea din poiată Că-i fașa-n Herastrău! “Poemul dumneavoastră este” Al meu... mai diluat Conține poante indigeste, Și nu-i

Aveau dureri de colici Cînd le scriam satiră, Căci iată, doi agonici În ea se adînciră. De aceea, de aceea Voi nu pricepeți, bre! Cum geana vre’ cu simeringul, Simeringul, simeringul Să

-satiră- Poetul cu ocaua mică Este doar regele de pică La care rima din modern Se subțiază pîn’ la tern. Mai sunt și alții cu maneaua... Așa măsoară cu ocaua Trei palme-n jos de la

Privirea ta despoaie și sfîșie furtuna, Sorbim destinul aprig și tatuat în stîncă, La noaptea ce se naște în lacrimă e runa, Înfășurată-n faldul de vis și de poruncă. „Orbit de chip ingenuu și

Prin hlizeli de umorist, N-am văzut epigramist, Să își dea și peste gură, Cînd ideea îl cam fură... Toți ne batem în catrene, Cel mai multe \"genunene\", Tare-aș vrea să văd de

Cine-s de apreciat, Cei care doar au plecat, Și ne strigă din vecini, \"Sînteți fraieri, da ...senini!\" Sau cei care au rămas, Și o iau tot timpu-n nas, Vrînd să facă și cultură, Fără

Încerc să mă-nțeleg întru iertare, Un ultim act se macină în bernă, Foiesc în pribegiri de ursitoare Flash suferind în corfa de lucernă. Am istovit puteri de-obișnuință Pe frunze galbene, un

Au corpul alungit ca de reptile Și zilnic merg tîrîndu-se în grote, În ape-s vînătorii de marmote, Iar ca dușmani se luptă cu acvile. Vizează ținte revoluționari Înghit la prada vie,

Izbucnise pe neașteptate, iar efectul fusese zdrobitor... Focul! Timpul se golise de adevăr, iar șocul izbise tot ce mai trăia (spasmodic)... Focul! Viața nu mai exista decît prin

\"-Nu vrem să-nebunim cu toții, Destul,că au înnebunit poeții!\" Destul că-n viața asta trist covîrșitoare, Și cartea morții plînge că o doare... Cuvintele sînt mute și gemetele mate, Și

Emoționat, te-am ridicat în soare, Și te-am apropiat de gîndul meu, În pene-ți are loc o sărbătoare, Și-n spate ți se-nalță curcubeu. În ochii tăi aprind o lumînare, Să nu-ți mai fiu prin

Cei mai cuminți dintre noi, Se pierd în liniște, Parcă nici n-ar fi fost… Oarecum solitari… Unde sunt ei? Ce-au făcut? Mulți dintre noi, Nici măcar nu i-am observat, Prea liniștiți pentru

Mi-ați băgat mîna în piept, Inima-mi striga de sete, Tescuind-o-n creuzete Dijmuite pe-un concept! Þintuindu-mă-ntr-o groapă Declarați... umanitate, Bube-dulci amalgamate Ies prin mine ca