Dumitriu Florin-Constantin

Mulțumesc de vizită. Nu am urmărit steluța. Este un răspuns dat pe poezie.ro Mariei Prochipiuc pentru textul \"Noaptea nesomnului din mine\". Mi-a vorbit foarte frumos textul ei. Ți-am mai spus că nu caut acest lucru. Mie mi-e bine în postura asta, nu vreau să atrag atenția niciunde. Drag FLORR!

Nu-nțelegi o teorie,
Ca și multe alte fapte,
De e tînără-n etate,
Ți-e superioară ție!
...
Ai citit cu ochelarii puși,
Și unde mai pui că-s aburiți!
Epigrame faci (ca pe la)...ruși,
Genule! Eu cred că te măriți! :))

Nu-nțelegi o teorie,
Ca și multe alte fapte,
De e tînără-n etate,
Ți-e superioară ție!
...
Ai citit cu ochelarii puși,
Și unde mai pui că-s aburiți!
Epigrame faci (ca pe la)...ruși,
Genule! Eu cred că te măriți! :))

Și natura se zburlește...
Ți-am zis să nu te dai mare!
Cînd te doare, te lovește,
Cel mai bine...cel mai tare! :)

-parodie-

Cînd Mircea se aruncă-n tril
Călare pe un crocodil
Ne strecura printre chiloți
Un comentariu de trei coți!
-Măi Mirceo! Neam de ardelean!
Să cînți așa precum... Stratan
În clasa-doua pe sub roți,
De ne-ai mîncat cu borș pe toți,
Nu este bine și nu știu
Cîți or să ragă în pustiu
După un Iancu și-al lui cal
Simțind miros medieval
Căci monitorul-i ars de crime,
Iancu e dus... tu-n profunzime
Și ne înveți de o idee:
„Cum este kitschul azalee...”
Riscînd așa ca amator
Un comentariu parcă chior,
Purtînd în el toata măsura
În care se stîlcește gura,
De barabule și curechi
Desigur, poantele-ți sînt vechi
Și sînt servite printre note
Ardelenești în anecdote!

Să știm cu toți, la șezătoare,
Cind ninge, Iancu nu tresare,
El este mort pe la un rîu
De-atîta borș cu poale-n brîu,
Și-acum cu mîinile la spate
Ne pune Mircea pe ouate,
O fi el Mircea Cel Bătrîn
Dar pentru clasa opta-i spîn!
„Adecă” doar conceptual
Ne spune că-i intelectual,
Cu-n fizic ce-a trecut de vamă
Fudul, pe graniță reclamă
Că este-un domn cu gura mare
Penibil printre bîrfitoare
Care „mucește”* nu gîndește
La Hamangia... bărbătește,
Și n-are ce căta pe Sena
Nici un miner de prin Viena
Care de dor și jale-amară
Se uită după Iancu-n țară
Prin zidul cel fără fereastră
Zicînd că-i Dunărea albastră
Precum a învățat la școală
De la profesori... prin ciupeală,
Prin șmecherii mai firoscoase
De lăcatuș cu patru clase
(La cinci, lui gura nu-i miroase...)
Cu tîrgoveți și precupețe
Zicîndu-și: „Mircea-i musca Țețe,
Sau e țînțarul Anofel
Provincial mefistofel
Ce a trecut civilizat
Pe un „off topic” așezat
Speriat să prindă încă verde
Cu-n comentariu plin de „merde”?”

Cînd Iorga ne scria o dramă,
Istorică...dar și infamă,
Limbric de ordin patogen,
În care numai Eugen
Mai tinde către Jebeleanu
În pagina lui Genuneanu,
La hărți curente Ieremia,
Delibera anatomia
Europenilor cu carte,
Subțire însă...într-o parte,
La \"stand\"-ul up, sindromul down,
\"Aplaudează\"-n ritm de clown,
Căci el, \"șucarul\" umorist,
Ne scrie-n vers avangardist,
Că Europa e-un obiect,
Ce-l satisface cu respect,
Cînd stă în pat ca pe-o movilă,
El, Ieremia și-o cămilă,
Se zbate-n toată Europa
Țintind căldarea și sincopa!

Vezi, cu Solomon...te știi,
Și ne-ndrugi verzi și uscate,
Pe la regi cam pămîntii,
Cum că, Genuneanu,...poate!

Poate! Poate...liniuțe,
Folosește stînd pe spate,
De ce oare la drăguțe,
Ține mîini încrucișate?

Maestre ești măreț! Cine nu are un Genuneanu, să-și cumpere degrabă!

Te speriași de rege frate,
Ți-a fost fri(Că Că)-ți ia steaua?
Ca Joian între surate,
Nu te prinde cu ocaua! :))

Mi-ați băgat mîna în piept,
Inima-mi striga de sete,
Tescuind-o-n creuzete
Dijmuite pe-un concept!

Țintuindu-mă-ntr-o groapă
Declarați... umanitate,
Bube-dulci amalgamate
Ies prin mine ca supapă.

Răstignindu-mă eclectic,
Puneți la-ngrășat microbii
Bulevardelor pe Gobi
Printre corbi ca antiseptic.

Mi-ați pus găuri în orbite
Blescăindu-le-n iluzii,
Preparate ca perfuzii
Pentru burți mereu lihnite.

Creionînd cu o badană,
Viața printre intersecții,
Mi-ați pus lira în corecții
Cu mirosuri de sutană.

Pînă cînd mă digerați,
Depun în hemoptizie
Pentr-o lume prea tîrzie
Doar atît cît injectați!

Drag FLORR!

Eu, o fată ca Valeriu,,
Ți-o voi da cu tot cu zestre,
E crescută de Galeriu,
Dar alt sait o vrea, Maiestre!

Dacă Genuneanu poate,
Să întoarcă nărăvașa,
Vezi, c-aci sînt agățate,
Și biciușca... și cravașa!

Dacă-ți trage clopotul,
Poate-auzi că ropotul
Din al vieții etamină,
Ți-l preschimbă-n efedrină,
Și te-mpinge la \"culcare\"
Tocmai cînd trăgeai mai tare,
Tot de clopotul cel mare!

Drag FLORR:)

Întorcîndu-mă de la mare, am trecut spre Vadul Oii. Toate satele erau cuprinse de fum. Un fum gros, usturător, de iarbă neuscată . Țînțarii si lacustele năpădiseră locurile pe care le-ai descris atît de frumos, de parcă numai Valeria își mai aduce aminte ce frumoasă era viața de țară. Oamenii pîrjoleau locurile de parcă dădeau turcii. Oameni triști, păcăliți de o vară atît de potrivnică pentru ei... Copii nu am văzut... ci numai oameni muți și gîrboviți. Mulțumesc, că mi-ai amintit Valeria! Drag FLORR!

Uite ce fac cînd te-alerg,
Îți înțep și pantalonul,
Fiindcă eu, ca un iceberg,
Ți-am tăiat ciuful și cornul. :)

(Pantalon nu paltalon...de la viteza alergării!)

\" Nu Ion Apune, ci Ion O Pune\"
de Atropa Belladona
***
Tu știi mai bine că ești o...păpușă!
Eu doar cu \"pusul\" am făcut-o-n scris...
Și-acu-nțeleg, Ion aruncă din mănușă,
Trîntește uși și plînge că-i...proscris! :))

Și dacă este adevărat îi doresc maestrului: MULTÃ SÃNÃTATE, FERICIRE, ÎMPLINIREA TUTUROR DORINȚELOR! Cu drag FLORR!

Inițial au fost patru distinse comentatoare la poemul \" Bărbaților din viața mea\". Acestea au jonglat cu aprecierile în toată gama, de la cea laudativă pînă la treapta cea mai de jos. S-au \"mușcat\" între ele...rău... Sincer un bărbat era cel puțin spulberat în încercarea de a interveni. De obicei, bărbații nu sînt atît de vehemenți într-o astfel de luptă... Sînt mai joviali, mai rezervați, poate puțin mai cumpătați! Rețineți...am scris BARBAȚII! De ce la Techirghiol! Păi...era imaginea cea mai sugestivă pentru o luptă în nămol!:)) Lory! Nu te îngrijora! Reclama negativă este una din cele mai bine primite de către public!:)) Și apoi așa a văzut artistul momentul... Data viitoare sper că va fi mult mai bine! Asta așa ca să nu se creadă că am fost parțial cu cineva!:)) Această parodie nu are nimic în comun cu realitatea virtuală a site-ului, ci a fost o scenă imaginativă... Iar numele sînt simple coincidențe! Dar nu le voi schimba, căci au fost prea frumoase combatantele acestui duel și s-au potrivit prea bine cu artistele unui astfel de spectacol!:)) Aș fi dorit să vă destindeți după efortul criticii poemului mai sus amintit! Cam ăsta a fost scopul!:)) Drag de voi FLORR!

Ea adună tot nectarul
Unde adapă și bondarul
Cu respectul dînd cu parul
Comentează măcelarul:

-Mierea-i dată la export
Pe cireașa de pe tort,
Pentru care doar nebunii
Mor pe limba lor… ca hunii!

-Mierea mea o vînd și-n țară!
Zise albina tutelară,
Valorînd mai mult de-un… pol*,
Ți-o dorești ca monopol!

Unui pretins epigramist
poezie [ Epigramă ]
-prietenii stiu de ce-


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Sorin Olariu [Epigramist]

2005-05-10 | |



Ascultă domnule Cutare!...
Ți-o spun așa, fără vreun scop:
Talentul tău e foarte mare
Dacă-l privești la microscop.



Slab mai stau unii cu memoria:))

Azi-noapte m-a trezit un vis ciudat,
Stăteam mereu departe de păcat,
Ținîndu-mă de mîini un avocat,
La ultimul proces ce l-a pledat.

„Sînt ortodox!” spunea în gura mare,
„Și noi!” striga întreaga adunare,
„Dar n-am furat la lege cu-nchinare,
Și n-am făcut recurs la botezare!”

Un înger îl certa milos cu mîna
Zicînd: „Te știu de cînd vorbeai româna
Și întorceai consoanele pe limbă
Jucînd un rol, azi rolul tău se schimbă!

Aici nu sînt Pandectele Romane,
Ci termene precise, de aprod,
Tu încă folosești reportofoane,
Noi te avem la masă cu Irod.

Ai plîns, în timp ce înjurai la stele,
Ai rîs la bară cînd ningeau dureri,
Eretic, ne-ai cîntat la ukulele
Și ne cinsteai pios cu mici și beri.

De-atîta fum și carne s-a-ngrășat
Sfîntul Mihai, Valeriu-i la Azuga
Își toarnă-n vin tămîie, cocoșat
Și plînge că s-a terminat păstruga!

Din colț nu cîntă Gică ci Erika
-Căsuța noastră, cuibușor agonic!
Trăgînd șiretu-n cerc ca Angelica
Făcînd procesul nostru anacronic.

Ca avocat al Laurei te știm,
Corpul delict e-aici și ne tot mușcă
Ce rost ar fi să mai plătim
O limbă-n plus ce trage și împușcă?

E ultimul proces ce-i cîștigat,
Proceduralul viciu – ironia –
Vei fierbe în cazanul renegat
Ca Magistrat în Raiul – România!”

Ce vis cumplit, ce noapte, ce urare!
Tălmaciul este mut vorbind cu ochii:
„Te-așteaptă dragă înc-o condamnare,
Te va cuprinde sînul Babii Dochii!”

Ce mai...Lopa Bellatopa,
E nevoie de-ANTIrabic!
O să-ți spargă anvelopa,
Țîncul tău...deloc slugarnic! :)