Poezii

În tăcerea divină a nopții îmi afund sufletul plâpând. Îmi mângâi inima cu bătăi suave de viață, așteptând. Ascult frânturi dintr-o poveste, a sufletului regăsit, Și trupul meu, mărețul templu

DLDumitrescu Loredana

0

0

Odată am uitat de mine, am uitat de mine ca să te iubesc. Am crezut că doar așa te pot iubi, uitând de mine ... Și atunci o umbră s-a așternut peste viața mea. De ce? Doar te iubeam pe tine ...

DLDumitrescu Loredana

0

0

Simt că mă înec în lacrimi, atât de mult mă sufoc. Simt că inima-mi îngheță; nu mai vreau să văd, să aud sau să vorbesc. M-am săturat să fiu om, vreau să-mi schimb rolul. Doamne, cât crezi că mai

DLDumitrescu Loredana

0

0

Ascult șoaptele vântului ... Iar răcoarea mă poartă pe culmile extazului. Ploaia, ploaia mă separă de al meu tumult Și simt că „ard” în lacrimi ... e vară, e prea mult. Aripile-mi sunt frânte,

DLDumitrescu Loredana

0

0

Mă scald în durerea timpului, mă chinui să devin prezentă. Viața este totul, eu nu am totul, decât un sfert din moarte. Sufletul meu a înnebunit, absurditatea vieții mă încântă. Am nevoie de

DLDumitrescu Loredana

0

1

Aș vrea să pot da timpul înapoi, să te caut din nou, și să-mi spui: Du-te mai departe, nu pe mine mă cauți! Nu-mi mai înțeleg viața, suferința este totul, fericirea doar un gram. Mă chiuni să fiu

DLDumitrescu Loredana

0

0

Multor oameni le lipsește sunetul plin de plenitudine al ploii, Altora simțul viu al timpului . . . alții se cred eroi Dar totuși . . . Este mai mare durerea celui ce rămâne viu . . . În tot

DLDumitrescu Loredana

0

0

Mă simt atât de imperfectă, fiecare părticică a corpului meu absoarbe profund sunetul defect al vieții. Tresar la fiecare clipă a trecerii mele în altă stare . . . Timpul mă transformă într-un

DLDumitrescu Loredana

0

0

Viețile noastre s-au logodit, iar legea profană nu le va despărți . . . Ne-am salvat pe noi înșine, iubindu-ne cu patimă și lumea, de noi 2 își va aminti . . . Nu voi uita privirea ta tacută,

DLDumitrescu Loredana

0

1

Îmi caut cuvintele, dar nu găsesc decât dezamăgire Mă chinui să mă rog și caut liniștea în neștire S-au născut iubiri demodate din oameni perfizi Răsare soarele . . . și apune, spulberând iluzii .

DLDumitrescu Loredana

0

1

Mi-e frică de propriile-mi gânduri . . . Oare este normal și logic ca orice lucru, mare sau mic să aibă un sfârșit? E posibil ca visele să fie de fapt realitatea, iar eu să trăiesc un

DLDumitrescu Loredana

0

0

Este greu să trăiești în deșert, Este periculos să iubești fără simț, Este covârșitor să afli că nu mai ești iubit, Este liniștitor să afli că ai murit. Doamne, din suferință m-ai creat Și pe

DLDumitrescu Loredana

0

1

Nu-mi plac shimbările, dar îmi place să alerg prin ploaie, Nu-mi place să plâng, dar ador să plâng de bucurie; Sufletul meu este închis într-o odaie . . . Ard în iadul acesta plin de oameni, îmi

DLDumitrescu Loredana

0

0

Zbor deasupra vântului împreună cu toate obsesiile mele. . . mă simt atât de grea, dar în același timp atât de ușoară Zbor departe de tine, departe de toți voi fi singură, doar eu și cu mine O,

DLDumitrescu Loredana

0

0

Femeia este o frântură de zbor al unui înger trist . . . pentru bărbat este un obiect irecuzabil. Femeia este cea care a dat lumii un rost, bărbatul, un om indispensabil. Femeia e specială

DLDumitrescu Loredana

0

0

Sunt dărâmată de un zid al iluziilor, Mă înec în propriile-mi obsesii, Sunt o victimă a vicisitudiniilor Valorile-mi sunt derizorii. Stupidă e ființa din mine, Dornică de dependență. Mai lasă

DLDumitrescu Loredana

0

0

Îmi place cum suspină vântul agitat. O ploaie cu picurii grei mă trezește. . . din realitatea pe care o visez Încă sunt în viață . . . Aud cum se rup frunzele de crengile copacilor, aud bocetul

DLDumitrescu Loredana

0

0

Golul din-nlăuntrul meu încă mai există. Umbra-mi este însetată, Chinul se transformă-n apă, Focul inimii se-neacă. Mă simt foarte plictisită De lumina de afară. . . Trist e să trăiești ca

DLDumitrescu Loredana

0

0

Viața mea este un cimitir de dureri; Singurătatea se plimbă-n pustiu, Aș vrea să revin la ziua de ieri, Ca să repet: doar atât am ajuns, atâta știu. . . Mă chinuie gândul că viața mă va

DLDumitrescu Loredana

0

1

Suntem niște oameni născuți din efluvii mă simt târâtă în viață de propria-mi curiozitate de a fi mă simt înconjurată de oameni hibrizi, iar eu trăiesc zilnic în pauperism Vreau să ies din

DLDumitrescu Loredana

0

1

Haos, sinucideri, regrete. . . totul e imprevizibil mă ridic, mă plimb prin cameră, sufăr de claustrofobie. . . sunt obișnuită să văd o umbră, dar umbra nu mai este plâng, zbier, vreau umbra

DLDumitrescu Loredana

0

0

Îmi susură moartea în suflet... Am chef să mor doar puțin; Viața mea nu are sunet Îi place să se plimbe-n nimic. Mă chinui să zbier în pustiu, Să vărs putregaiul din mine, Dar din păcate-i

DLDumitrescu Loredana

0

0

mii de ciori, care vestesc moartea se află pe turla unei biserici părăsite și goale eu mă aflu într-însa și mă simt părăsită și goală pe dinăuntru ca și ea golul cu gol se umple iadul, noi,

DLDumitrescu Loredana

0

0

Îți dai seama cât te iubesc? Cât aș vrea să te urăsc. . . Iubirea din tine se varsă Moartea să mor nu mă lasă. Învață ce-nseamnă iubire E un fel de despărțire Ce te-nalță printre nori La

DLDumitrescu Loredana

0

0

Sunt singură, lașă și plâng Mă rog să revin pe pământ Și plâng cu lacrimi de sânge Oprește-te, Doamne, ajunge! Inima din mine zbiară E întuneric afară . . . Stelele toate-au picat, Eu tot nu

DLDumitrescu Loredana

0

0

Tresar la auzul vocii tale îndepărtate vreau să te aud mai de aproape vreau să te aud cum plângi. ... am chef să mor doar puțin. Simt un fior sepulcral, îți simt iubirea moartă te vreau din

DLDumitrescu Loredana

0

0

Cred în speranța fără limite, în ceasul morții mele, Cred în Dumnezeu, zeul nemuririi sacre, Cred în marea infinită, a durerii produsă de extreme, Cred în mine, drept o ființă umplută de

DLDumitrescu Loredana

0

0

Această lume este un spațiu închis, Un cerc plin de monștrii-n devenire; Ai vrea să găsești un unghi, dar ești prins De latura lumii represive. Dacă iubești oameni în plus sau în minus O să

DLDumitrescu Loredana

0

0

Vă urăsc oameni . . . Sufăr de prostrație și sunt în extaz, V-aș arunca în infinit și v-aș mânca ca apoi să vă vomit . . . Toți sunteți niște morți fără iad, iar eu sunt un înger fără aripi Rai

DLDumitrescu Loredana

0

0

Visele-mi sunt ca niște hecatombe, Lugubre și pline de întuneric. Ființele îmi par sordide Și Dumnezeu mefistofelic. Aud întunericul... Încearcă să-mi omoare viața Și visul cel visez

DLDumitrescu Loredana

0

0

Ascultă-mi cugetul... Ideile-mi sunt cenușii- Mă gandesc să m-arunc în zare, Pentru că totul e făcut la-ntâmplare. Totul devine obsedant, Privește-mă cum mă bucur în neant, Vreau să te chem

DLDumitrescu Loredana

0

0