Viață anevoioasă

1 min lectură·17 februarie 2009

Mediu

Este greu să trăiești în deșert,

Este periculos să iubești fără simț,

Este covârșitor să afli că nu mai ești iubit,

Este liniștitor să afli că ai murit.

Doamne, din suferință m-ai creat

Și pe pământ m-ai aruncat. . .

M-ai aruncat în neștiință,

Nu mai vreau să fiu o ființă!

Printre oameni mă simt ca-ntr-o închisoare

Văd cum plutește prostia deasupra lor,

Aș vrea să le dau de știre,

Că viața este un teatru, iar ei, din păcate, nu sunt actori.

Mi-e greu să traiesc în continuare. . .

Doamne, m-arunc la picioarele tale,

Cerându-ți din suflet iertarea,

Pentru că nu mai vreau \"să ascult marea\".

Ma bucur că sunt un om muritor,

Trăiesc cu speranța că într-o zi am să mor.

Mi-e greu să traiesc printre oameni perfizi

Simt cum mor câte puțin în fiecare zi.

012.436

Dumitrescu Loredana. “Viață anevoioasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrescu-loredana/poezie/1823825/viata-anevoioasa

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Ai învins greul din viața ta prin aceste cuvinte, prin versurile ce îți devin prietene fidele.Este un chin și un dar.