Poezie
Omul, ființă disprețuitoare
1 min lectură·
Mediu
Golul din-nlăuntrul meu încă mai există.
Umbra-mi este însetată,
Chinul se transformă-n apă,
Focul inimii se-neacă.
Mă simt foarte plictisită
De lumina de afară. . .
Trist e să trăiești ca om
Într-o lume așa bizară.
Văd un cerșetor pe stradă
L-aș scuipa, dar n-are sens
Văd un om care zâmbește
L-aș omorî cu dispreț.
Oamenii, oameni distrug
Sunt niște monștri-n devenire
Asta doar eu pot s-o spun
Sunt un om distrus de mine.
Ai prieteni, ești distrus. . .
Ei mereu îți spun: - Þi-am spus. . . !
De fapt vor să-ți dovedească
Că sunt oameni ce au mască.
Omule, ești onctuos. . .
Mi-e scârbă să recunosc.
Ai o inimă de porc
Și un suflet fără scop.
002.311
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitrescu Loredana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitrescu Loredana. “Omul, ființă disprețuitoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrescu-loredana/poezie/1783207/omul-fiinta-dispretuitoareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.