Poezie
Agonie interioară
1 min lectură·
Mediu
Îmi place cum suspină vântul agitat.
O ploaie cu picurii grei mă trezește. . .
din realitatea pe care o visez
Încă sunt în viață . . .
Aud cum se rup frunzele de crengile copacilor,
aud bocetul cosmic al materiei.
Simt cum mă sparg în bucăți,
simt cum ma împraștii prin lume . . .
Mă doare furtuna de-afara, mă doare să mai știu de mine.
Natura se contopește cu mine,
mă invită să mă ucid mișelește,
dar am să vreau să fiu razbunată,
că am murit la insistențele ei . . .
Nu mă tem de lumea terestră,
dar ea mă distruge treptat,
Nu mă tem de boli psihice,
dar de ele mă simt sufocată.
002.704
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitrescu Loredana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitrescu Loredana. “Agonie interioară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrescu-loredana/poezie/1786724/agonie-interioaraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.