Poezie
Umbra unui om
1 min lectură·
Mediu
Haos, sinucideri, regrete. . . totul e imprevizibil
mă ridic, mă plimb prin cameră, sufăr de claustrofobie. . .
sunt obișnuită să văd o umbră, dar umbra nu mai este
plâng, zbier, vreau umbra înapoi
m-am obișnuit cu ea. . .
îmi spun: \"gata, gata, ea nu mai există\"
izbucnesc, scot niște râsete hidoase
iubeam acea umbră de om. . .
poate moartea a luat-o, poate s-a plictisit de mine
nu mă mai iubea. . .
și iar plâng și iar zbier cu reproșuri
m-a părăsit umbra. . .
acea umbra era a omului, pe care încă îl iubesc,
iar ideea că ea trebuia să rămână veșnic alături de mine
mă face să înnebunesc. . .
o iubire, care nu mai e iubire, s-a transformat în obsesie
îmi distruge universul . . .
002.380
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitrescu Loredana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitrescu Loredana. “Umbra unui om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrescu-loredana/poezie/1781232/umbra-unui-omComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.