Poezie
Babilonii 2
1 min lectură·
Mediu
Sunt dărâmată de un zid al iluziilor,
Mă înec în propriile-mi obsesii,
Sunt o victimă a vicisitudiniilor
Valorile-mi sunt derizorii.
Stupidă e ființa din mine,
Dornică de dependență.
Mai lasă Doamne de la tine,
Dă-mi te rog puțină vervă!
Vreau să zâmbesc. . .
Dar aș face-o cu scârbă.
Parcă îmbătrânesc
Într-o lume absurdă.
002449
0