Dumitrescu Elena

această alergare ne ucide ușor, acoperindu-ne diminețile sugrumate de temeri, drumul până la serile amețite de-ntrebări fără răspuns și somnul plin de vise fără culoare … au căzut

18 ani ce poate fi mai frumos decât să fii tânăr? când ai 18 ani, dansează cu tine vântul, păsările, cerul, soarele, luna și stelele, toate se prind în jurul tău. te mângâie razele

Am strivit nisipul, perdea de catifea sărutată de marea pusă pe șotii. Am privit cerul, infinitul și gândurile le-am ascuns unde mare și cer una sunt pentru a putea să regăsesc o fărâmă de

Astăzi am râs mult, Cu gura pâlnie am râs, De glume cu interes și fără, De orice lucru din jurul meu Am tot râs... Și Alături de mine au fost Oameni Cărora nu le era teamă să râdă. Am

Copilărie cu cireșe cercei, degete dude, coacăze negre, genunchi curcubeu și lacrimi de vată de zahăr... mă iartă azi, trecut-au anii mei, au mai rămas trăirile copiilor de azi... mult prea

s-a trezit soarele în dimineața asta, mai vesel se pare, m-a prins de mâna ziua cu toate ale ei, m-a invitat pentru o nouă trăire pentru care mă remunerează de astă dată cu un zâmbet pus cu

La mulți ani, femeie! Primăvara să-ți bucure sufletul, Să-l poarte pe aripile vântului lin, Să-l mângâie cu pana soarelui, Să-l coloreze cu petale de floare, Să-l binecuvânteze cu dragoste.

M-am ridicat pe vârfuri Să ating indiferența vorbelor tale, Să opresc cu tăcerea dintre două lacrimi Gândurile nerostite... Vorbele îmbrăcate în ură Să le agăț în cuiul uitării, Să mă mint

Azi, printre resturi de iarnă, ghioceii și-au scos capetele, sfidând gerul și neaua. Mi-au zâmbit ștrengar și m-au invitat la un pahar de viață, cu de toate decorată. Am zâmbit. O lacrimă

Ai așternut covor de ghiocei Pe cărările pierdute ale gândurilor mele. Sfioase,dansau purtate de vânt gândurile rătăcite, Se unduiau pioase, Să nu strivească minunea noului început. Covor de

Fiecare an ce vine Îl primim cu o urare Sănătate, împlinire, Așa spune fiecare. Ne dorim, ne plănuim Nici măcar nu ne gândim Dumnezeu, El hotărăște Anul ce ne hărăzește! Ce-aș putea să

nu alerga cuvintele fără rost se pierde conținutul mesajul lovit de incertitudine este unul rănit orice alergare să fie una spectaculoasă de preferat cu mulți câștigători.

Nu te neliniști când gândurile mele se rătăcesc, din când în când. Le poartă ploaia atunci când firul ierbii râde ștrengărește, le ridică fluturii când vara adoarme în lumina ei caldă,

Am nevoie să-mi spui Că sunt frumoasă Chiar dacă buchetul anilor Abia mai poate fi cuprins, Am nevoie de îmbrățișări zilnice Minim șase secunde, Am nevoie să-mi pun capul pe umărul tău Să-mi

invitată de primăvară la ceai iarna albă și rece și-a așezat fotoliul în vârf de cireș. rochia ei îmbrățișa totul verdele crud dădea bine pe albul pur oferind grandoare grădinii. mulțumită

E primăvară iarăși în sat, Mama așează masa în grădină, Ne adunăm cu toți ca și altădat' În jurul ei să-i spunem, Ce bine este mama în a ta lumină! Ne-a pus pe masă bunătăți Și-n inimă ne-a

Pe cărările rătăcite ale drumului meu Te-am căutat, Te-am lăsat să-mi furi Rând pe rând Toate gândurile. Mi-ai coborât în suflet Mi-ai luat dimineţile, Cu toate ale lor, Nopţile, Ascunse

Prea dimineață... Și totuși prea târziu Pentru câte s-au strâns în jurul meu Prea frig... Și totuși prea cald, Nu pot rămâne De veghe încă o clipă La tot ce am de făcut La tot ce n-ar fi

Astăzi, Fiul meu M-a împlinit. Dovada că Am trăit fiecare clipă cu folos A fost pecetluită. Mulțumesc Doamne Că m-ai învățat Cum să dau aripi de vultur Omului.

Pe prost Lăsă-l să șadă, Nu-l deranja, Prea mult balast, Nu ridica și praful! Lasă-i înțeleptului Cugetarea, Va ști să coloreze michelangelian Totul.

Ce-ar fi să facem o horă, Una cu Oameni Care știu să râdă când sufletul plânge, Care știu să mângâie când sunt plini de răni, Care știu să plângă când nu-i vede nimeni, Care știu să alunge norii

Să ai o mamă, Tată de ai, Nimic în viața nu-ți mai trebuiește! Știi, orice-ar fi, Că mai poți spune-acasă. Dar ei Se duc C-așa e dat... Dar, dacă ai și-o sora, Sau un frate... Privești

Să fii părinte E-un lucru minunat Chiar nu contează De-i fată sau băiat. Să fii părinte este cel mai greu, Nu tulbura albastrul ce scaldă rolul tău! Copilul crește și dacă tu nu ești, În

Azi, pentru că am putut alege, am decis să-mi fie lene, să uit de multe profesii cotidiene: soție, mamă și altele... balastul l-am aruncat în colțul cu „de uitat”. Am trimis în