Dragoș Vișan

Expre am lăsat și "viață mi-e csptivantă".

Măcar așa să mai întorc și eu privirile, să mă se comenteze ceva.

Mulțumesc. E mai folosit așa. După "Gramatica limbii române" se impune forma cea mai folosită, și de cei neinstruiți.

Un poem c-o originală confesiune, în dimensiuni mic, dar foarte frumos. "Hornul minții", combustie interioară.

Adică editorii acceptă unele texte. Apoi le șterg? Le pun la off-topice, chiar având steluță, cu multe comentarii? Mi s-a înroșit într-o zi-două pagina de comentarii, deși am comentat fără să mă cert cu nimeni. Mi se pare ceva cu totul absurd.

Și eu public acum o scrisoare deschisă.

Au ajuns comentarii de-ale mele, multe pe textele lui Rudy, ori pe altele off-topice.
Am dat lui Rudy stea degeaba?

Scuze. Am dat tot aceeași parte de comentariu. Pentru offtopic, domnilor editori! Faceți domniile voastre altele, la tot ce mișcă a capodopere pe site! Și să nu obosiți, treziți și înainte de șase dimineața, devotați site-ului!!!

O a treia strofă, în care se vizualizează mișcare mare în cosmos, din partea constelațiilor, ele plonjând, din înaltul cel mai înalt (o fi vorba și de cele nouă Ceruri, de Empireu).
Apoi, spre final, se coboară liniștitor spre pământul cu verdeață, parc, câmp, pădure, deal, munte, ce o fi. În devenire își "vor pierde umbra", ca norii, ca visurile mari.
Uau, ultimul vers, al înghițirii prin artă a coletelor.

Iarăși un poem foarte bine realizat. Sunt imagini ce se transformă una-n altă, șerpuit prin fața cititorului. Antiteză "umbre" și "lumini". Poate și o altă definire a vederii poetice, în prima strofă. Definiție metaforică superbă, cu dans astral în a doua strofă.

Iarăși un poem foarte bine realizat. Sunt imagini ce se transformă una-n altă, șerpuit prin fața cititorului. Antiteză "umbre" și "lumini". Poate și o altă definire a vederii poetice, în prima strofă. Definiție metaforică superbă, cu dans astral în a doua strofă.

Bună dimineața. Revedeți "idea".
E un poem despre neînțelegeri și neînțelesuri. Exact cum Nichita Stănescu vorbea despre "necuvinte" în polemică într-un fel cu retorii, poeții încăpățânați și lingviștii, așa și în acest text lirico-filosofic, cu centrul de gravitate semantică a titlului și mesajului de ansamblu în subtitlul "nu am primit voci", se vede așteptarea revelației, ca după o baie într-o cuvă cu apă înghețată, nu "fierbinte". Iată ce mi-ar fi de mare folos și mie. Nu miresmele diferite, ca de plante la o fitoterapie, ci mirosuri umane adevărate aș căuta prin efortul meu imaginativ. Dar cred că nu mai găsesc decât puține, doar în visele ce fug în zori.

"Pe care îl iubește eul poetic", am vrut să scriu, dar m-am blocat singur.
Ca în text: "pe arsura | de mi-ai lăsat-o". Și acolo era fie "ce", fie "pe care", însă popular sună mai fain "de".

Bună dimineața!
Aduce a... busolă. A... ciupercă. A... tulei de păr. A... leurdă. Leurda înflorește cu fire albe de flori.

Bună dimineața, Leonard! Ieri seară, târziu, am citit jumătate din acest poem. Însă îmi pierdusem vorbele, precum și tolba cu stele-săgeți către prefacerile artistice, pentru că într-un fel suntem puși să le trimitem sau înfigem exact ca Apollii și Artemidele. Se vede că eram atât de obosit încât am citit și n-am mai citit poemul. Preocupat de alte lucruri pe site, și eu m-am centrat asupra comentariului tău, foarte bine formulat, curajos. Pentru el îți acord patru colțuri. Pentru poem, un colț. Pe bune, ne freacă pe noi grija lui Rudy, ori a altora. A "Refuzatului Permanent". Să fie și acest poem trecut la off-topic. Pentru că prin el vreau să acord o stea, nelăsând laude prea mult pentru poemul cu Pablo Neruda, ce-l iubește eul poetic în absolut, ca pe Dumnezeu, ci mai mult pentru întreaga atitudine umană!

Păianjen

Riscul pisicilor jucăușe: să le crape operațiile până mâine, jucându-se cu noul lor prieten, Theo Odorul lor albastru.

Penelopei i-am tăiat cu lamă specială, dată gratis de către doctorul veterinar, firele de la operația de acum 14 zile. În rol de asistenți medicali veterinari am fost eu și fratele-meu, la domiciliul meu, nu la veterinar. Pene (Penelopa) aștepta pe Ulise, însă l-a căpătat pe Theo Odoru, ori pe The Odorosul neașteptat.

Pentru o societate cu pretenții pur democratice (de "sublim" al avansului democratic de tip occidental), în care din 2006 intențiile bune se amestecă grav cu intențiile rele, de programare pe termen lung a înarmării și drsconsiderării omeniei, culturii oricărui stat, legii din orice Constituție, aceste versuri manifest sunt un semnal de avertizare.

Maria Elena, mulțumesc din inimă pentru comentariul tău. Spre deosebire de alți adolescenți, adolescența mea a fost și așa ceva, având parte de o revelație cutremurătoare cu trei luni înainte de majorat: sunt un mort viu. Sunt un sculat din morți. Sunt un uitat neluat. Și în seamă bineînțeles. Am un stigmat al morții trupești în mine de trei decenii întregi. Și o trezire continuă, ca de vin oțetit.

Orice politică presupune obiective și mijloace.
Orice stil poetic are anumite particularități distinctive.
Orice discurs individual, din comentarii (precum cele de mai sus) are multe chestii din vorbirea cotidiană a altor membri cu preocupări comune, dar și atitudini, preocupări, frumuseți de limbaj personale. Mi se pare că doamna Zina Lupulescu este o femeie deșteaptă, dibace în mânuirea unor tehnici chiar marțiale, belicoase de a-și apăra ideile, de care rudimentarul limbut Rudy nu dispunea. La ea e fanatism, curaj, modestie. La el era superbia, narcisismul, sfidarea, egolatria, distrugerea programată a altor opinii și a adversarului. El miza pe discordie, sarcasm nimicitor, stârnirea altora asupra vreunui membru. Zina Lupulescu, în originalitatea sa deja proverbiala, vine cu atitudinea împăcării unanime, cu spiritul general ocrotitor feminin, dar și c-un elan puțin masculinizat de a-și susține propriile puncte de vedere. Ea solicită să nu se mai treacă la Refuzat permanent textele lui Rudy, comentarii mai vechi, pentru că se creează un precedent de nedorit nici de către alți membri. Opera postată, comentariile poeților ar avea un statut inviolabil, dacă rămân pentru totdeauna. Politica editorială se confruntă poate și cu regulile impuse de CNA.

"acolo sus
unde am lăsat lumina aprinsă, pe vremuri
locuia o pereche"
Așa este, perechea s-a stins când a llecat eul liric.
Superb! Tragic. Și detașat în confesiune.

Așa este. Un discurs misterios, de la moartea personaj simbolic. Strofele de mijloc sunt foarte tari, uimitor de memorabile.

Tehnica ingambamentulului e originală. Ce era cu acea pereche, văzută, care locuia pe vremuri în acel imobil? Dacă e vorba de lampagii, care stingeau luminile pariziene, atunci e din altă epocă? Interesant...

Ei, ce mentalitate au spaniolii, să respectăm marea, să n-o provocăm.
Naratorul este chiar un fel de Cantemir, principe al Moldovei, creier (sfătuitor) al lui Petru cel Mare. Mai sunt niște mici scăpări pe curentul oceanic de corectat. Faza cu femele și masculi Occidentali (invers decât somonii pe cataractele finale) e de pomină.