Jurnal
Pentru că
nu am primit voci
1 min lectură·
Mediu
afundul
niciodată
am înțeles pojghițele
cum ai face o baie în vana fierbinte
miresmele diferite
graba de a nu disturba
sentimente
scurtezi unghii și barbă
scurtezi sentimente emoții
scurtezi tot ceea ce e inutil ție
nu te îneci în vorbe doar în idei uneori
pauza nu rezolvă trăirea o potențează îmi place pauza
vana devine o simplă cadă eroii dezmierdați de atingeri
zboară cu aripi de inorog
amputat colțul de argint amputată ideea afundului
uneori nu rămîn urme
dar șoaptele trezesc spirite
eu știu ce spun pentru cei care absorb bătăile inimii
pentru cei cu tărie de inimă
revoltați pe propria neputință
nu pe ștergerea pantofilor la intrarea într-un hotel
afundul e uneori pojghiță
profunzimea? da, profunzimea!
021
0
E un poem despre neînțelegeri și neînțelesuri. Exact cum Nichita Stănescu vorbea despre "necuvinte" în polemică într-un fel cu retorii, poeții încăpățânați și lingviștii, așa și în acest text lirico-filosofic, cu centrul de gravitate semantică a titlului și mesajului de ansamblu în subtitlul "nu am primit voci", se vede așteptarea revelației, ca după o baie într-o cuvă cu apă înghețată, nu "fierbinte". Iată ce mi-ar fi de mare folos și mie. Nu miresmele diferite, ca de plante la o fitoterapie, ci mirosuri umane adevărate aș căuta prin efortul meu imaginativ. Dar cred că nu mai găsesc decât puține, doar în visele ce fug în zori.