Dragoș Vișan
Verificat@dragos-visan
„Cuvântule de lumină, în cer îngeri Te știu pe dinafară, ca noi să Te repetăm pe dinăuntru-ntr-un poem!”
Vechea biografie, astăzi nevalabilă, dar de mărturisit: Sunt profesor la un liceu din Constanța, colaborez cu revistele Tomis, Ex Ponto, Euromuseum, Meandre, Paradigma, Arca, Observatorul munchenez etc. Debut literar cu poezie în rev. Euromuseum (nr. 7 - vara lui 2008). Am absolvit in 2000 facultatea de Litere din univ. Ovidius,…
Pe textul:
„Masteranzii " de Maria Elena Chindea
Pe textul:
„Ghicit(oare?) 2" de George Pașa
Pe textul:
„Telegrame" de Alexandru Mărchidan
Pe textul:
„poem pentru ea" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„cu jumătate de bilet în buzunar" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„cu jumătate de bilet în buzunar" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„poem pentru ea" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„nu există pace pentru învinși" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„Ghicit(oare?)" de George Pașa
Eu zic: "Aș crede că soluția ghicitorii este aparatul fonator".
Petru: "Poate în mintea lui tati!"
Pe textul:
„Ghicit(oare?) 2" de George Pașa
Nu glumesc. Căsătoriile mixte interetnice sunt cele mai frumoase între români și maghiare (eu nu le spun niciodată unguroaice femeilor românce de limbă maternă maghiară din Ardeal). Soția mea are ca limbă maternă româna dar și maghiara de la o bunică Ilona cu care a copilărit și a devenit mare. Ea, Iubita_Una din poemele pe care le scriu din 2010 este pe jumătate maghiară, după ambele bunici ale sale. Una dintre ele nici nu știa românește până să se căsătorească cu Ion Călugăru (Someșanu), ce a luptat și pe frontul de Est, și pe cel de Vest, rămânând în în Ministerul de Interne după 1944, servind armata. Era maramureșean și a scris un roman autobiografic amplu, ce va apărea în curând la o editură din Ardeal. Am corectat cu soția și soacră-mea, fiica autorului această carte, ce va fi tipărită cel mai probabil în acest an.
Pe textul:
„Care eu, care tu?" de Bogdan Geana
RecomandatPe textul:
„Care eu, care tu?" de Bogdan Geana
RecomandatEu făcusem Filologie, chiar Română-Latină la Universitatea "Ovidius". Nu l-am contrazis. Mi-am spus în minte că e o prostie. Sau că vorbește în metafore. Nu că ar fi exaltat. Era și poate mai este un om lucid, pragmatic.
Până astăzi moldovenii de la noi și moldovenii Basarabiei pierdute se consideră în marea lor majoritate urmași ai dacilor liberi, ai carpilor, costobocilor etc., deoarece Țara Moldovei întemeiată de Bogdan I și condusă cu atâta artă și pricepere de Mușatini, drept scut al creștinătății cu Ștefan-Vodă și alți oameni de valoare până-n prezent de pe ambele maluri ale Prutului este o țară c-un popor total neromanizat de niciun împărat roman ori bizantin. Zelul "intelectual" al majorității muntenilor, oltenilor, bănățenilor și al unor transilvăneni de a se considera urmași ai coloniștilor romani este de fapt un zel antiromânesc, o depărtare de credința de secole a moldovenilor, a basarabenilor.
Așa este. Trebuia să ne numim Dacia la începutul epocii moderne, după 1848, ori din 1859, 24 ianuarie. Știam că o să ne blesteme romanii Romei și occidentalii că ne fandoseam cu denumirea citadelei scalvagiste sfărâmate. Însă aceasta a fost o comandă luată de sus, ori în societăți secrete, în culisele politicii europene. Am fost forțați să acceptăm denumirea de România.
Pe textul:
„Enigmele vechii române și ale tracei troiene" de Dragoș Vișan
De data aceasta mi-am spus, ia să dau căutare "parazit tutun", adică la ultima plantă indicată de tine, George! Și dând căutare mi-a sosit parazitul:
Lupoaie.
Thank you!
Pe textul:
„Ghicit(oare?)" de George Pașa
Pe textul:
„Care eu, care tu?" de Bogdan Geana
Recomandat