Poezie
nu există pace pentru învinși
2 min lectură·
Mediu
sunt zile în care știu
că tot ce-i mai important să ne spunem
nu ne spunem că de fapt esențialul e în spațiul gol
dintre cuvinte pentru că totul are un cod în care e scris
& cuvintele sînt ca ploaia iar înțelesul e distanța
dintre ploi
impresia greșită că hainele țin de cald
deși căldura din noi vine & toate lucrurile care par juste
dintr-o dată te trezești într-o imensă aglomerație
de gînduri într-un ambuteiaj de gînduri vrei să evadezi
din tine din viața ta & vrei să îți așezi mîna pe ceva
ce are fermitatea unui piept tînăr nedesăvîrșit încă
puțin cîte puțin întocmai ca sub marile orașe
sub marile aglomerări de oameni se cască goluri tuneluri
se sapă încontinuu & structura devine tot mai rarefiată
mai puțin rezistentă întocmai cum se întîmplă
sub piepturile noastre
cum secretul frumuseții stă în succesiunea prăbușirilor
în aceste goluri nu în farduri
pe inimă nici în pansamente
ci în orașele de sub orașe în oamenii pe care i-am îngropat
sub noi totul stabil ca un perimetru fixat
în jurul unui incendiu
sunt zile în care știu
că păsările au oasele goale ca să poată zbura
eu am nevoie de un gol între gînduri
pentru a mă ridica din golul dintre noi
nu există pace pentru învinși
involuntar prin somn mîinile mele îți mîngîie părul
051.304
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 223
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “nu există pace pentru învinși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14170915/nu-exista-pace-pentru-invinsiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DVDistincție acordată
DVDragoș Vișan✓Nevoia de gol între gânduri, de oase pneumatice, de prietenia și iubirea unora, de fragilitatea umană în coșul pieptului, de Poezie la urma urmei. Suntem moarte dincolo de dragoste, și Iubire plus Poezie dincolo de risipirea trupească. Crevase se cască și în Paris: e construit pe vechi ocnele de sare, iar până acum două sute de ani se prăbușea în adâncuri câte o clădire întreagă. New York a ajuns la doar 2 m deasupra apelor Atlanticului prin scufundarea lentă de 1-2 mm pe an, mai ales în Manhatan. Din cauza zgârie-norilor. Mi-a plăcut mult și secvența cu perimetrul incendiului.
0
LAnu pot decat sa iti multumesc, nu neaparat pentru steluta, cat pentru faptul ca esti un cititor model. vad efectiv cum patrunzi in text, diseminezi si intelegi. e bucuria mea pentru asta.
0
SVam citit și mai devreme poemul
sunt multe texte pe care le citesc, dar nu las comentariu- de cele mai multe ori- din lipsă de stare.
aș putea spune că evadez pe aici…
acum, de exemplu, am intrat în casă (lucru în grădină) și m-am furișat pe telefon… scriu
cățelul mă așteaptă pentru rondul de seară, nu-l pot dezamăgi
voi reveni
am câteva “datorii”, am citit azi texte bune, dar nu am putut interveni
mie îmi este și dificil, comparativ cu Dragoș, cu tine, cu…alții, care aveți critica în buzunar (mă refer la cunoaștere).
cu drag.
sunt multe texte pe care le citesc, dar nu las comentariu- de cele mai multe ori- din lipsă de stare.
aș putea spune că evadez pe aici…
acum, de exemplu, am intrat în casă (lucru în grădină) și m-am furișat pe telefon… scriu
cățelul mă așteaptă pentru rondul de seară, nu-l pot dezamăgi
voi reveni
am câteva “datorii”, am citit azi texte bune, dar nu am putut interveni
mie îmi este și dificil, comparativ cu Dragoș, cu tine, cu…alții, care aveți critica în buzunar (mă refer la cunoaștere).
cu drag.
0
SVDistincție acordată
mă crezi sau nu, versul ăsta:
“ cuvintele sînt ca ploaia iar înțelesul e distanța
dintre ploi”
l-am citit așa:
“ cuvintele sînt ca ploaia iar înțelesul e distanța
dintre stropi”
a fost nevoie să compilez (ceva vreme) să realizez că spui distanța dintre ploi, nu dintre stropi
așa ai dorit, “ dintre ploi”?
poemul este scris recent?
îmi pare detașat un pic de starea propusă zilele astea, la cald
este un poem întreg, unde văd alăturarea cuvintelor nespuse și a vieților trăite de o dragoste care este
***
am și eu reținerea în ceea ce privește reciprocitatea
azi chiar am scris un text gândindu-mă la ceva de genul ăsta: mă gândeam că pe site nu se oferă destule critici constructive și că prea multă laudă duce la vreo senzație de autosuficiență sau de frustrare
(textul l-am postat. e ăla cu eul din colivie)
dar nici nu pot renunța la o sinceră apreciere
cum n-aș vrea să renunț la părerile exprimate sincer, în general
așa că, zic și eu
îmi place, dau stea textului, că merită
“ cuvintele sînt ca ploaia iar înțelesul e distanța
dintre ploi”
l-am citit așa:
“ cuvintele sînt ca ploaia iar înțelesul e distanța
dintre stropi”
a fost nevoie să compilez (ceva vreme) să realizez că spui distanța dintre ploi, nu dintre stropi
așa ai dorit, “ dintre ploi”?
poemul este scris recent?
îmi pare detașat un pic de starea propusă zilele astea, la cald
este un poem întreg, unde văd alăturarea cuvintelor nespuse și a vieților trăite de o dragoste care este
***
am și eu reținerea în ceea ce privește reciprocitatea
azi chiar am scris un text gândindu-mă la ceva de genul ăsta: mă gândeam că pe site nu se oferă destule critici constructive și că prea multă laudă duce la vreo senzație de autosuficiență sau de frustrare
(textul l-am postat. e ăla cu eul din colivie)
dar nici nu pot renunța la o sinceră apreciere
cum n-aș vrea să renunț la părerile exprimate sincer, în general
așa că, zic și eu
îmi place, dau stea textului, că merită
0
LAsi increderea, cum zicea bukowski, e mai bine asa. nu o sa dau niciodata o steluta de complezenta, in cel mai rau caz, poate o sa dau una de incurajare. altfel nu.
revenind, poemul si-a regasit esenta azi. exista o varianta mai veche, complet diferita, cu alt final si in esenta alt poem. dar azi, in prisma lucrurilor care mi se intampla in ultima vreme - azi m-am inscris la un curs de fochisti, ca nu mai am posibilitatea unei vieti de poet get-beget, ma fac poetul fochist - am revenit pe text si l-am facut asa cum trebuie. si ma bucur ca lumea care citeste de adevaratelea vede. imi dau toata viata ca sa scriu. restul nu se pune.
revenind, poemul si-a regasit esenta azi. exista o varianta mai veche, complet diferita, cu alt final si in esenta alt poem. dar azi, in prisma lucrurilor care mi se intampla in ultima vreme - azi m-am inscris la un curs de fochisti, ca nu mai am posibilitatea unei vieti de poet get-beget, ma fac poetul fochist - am revenit pe text si l-am facut asa cum trebuie. si ma bucur ca lumea care citeste de adevaratelea vede. imi dau toata viata ca sa scriu. restul nu se pune.
0