Dragoș Vișan

Mi-a plăcut acest sonet. Nu este totuși deloc "naiv". Ba dimpotrivă. Elegiac, despre o mare iubire trecută. Puțin forțat la "bucăți din tine", în rest numai de bine!

Un ritm deosebit. Imagini dureroase, toamna fiind acoperământ pentru cei disperați. E vorba de o ducere a zilelor în luciditate. Femeia e adusă unor bărbați ca semn de izbăvire. Pot fi și oameni singuri, prin case, aproape abandonați. Totuși eul liric observă în luna cireșar aceste realități ce ar putea fi viitoare, folosind antiteza: "Doar toamna mi-e patrie de-acum/ Și mie. Văd copacii că-s bucuroși de poame,/ Văd pasările-n cuiburi sau către sud zburând". E vorba despre o contemplare elegiacă a întregului sezon estival. Meditație neomodernistă superbă. Poemul descriptiv cu elemente de adevărat poem filosofic. Apogeul tragicului este atins în a doua jumătate: "Văd zile amputate și prunci pe care mame/ I-adăpostesc, Văd toamna și-n mine semăn vânt". Viziunea cerului ce zăvorește în el moarte, sânge în viitorul apropiat, către toamnă este înfiorătoare. Premoniție sumbră ce ar putea veni dintr-un oniric propriu-zis. "Zile cu lanțuri și urât" — asta ne așteaptă. Acum huzurim. Mâine pătimim. Așadar, să ne delectăm, dar să și învățăm să ne doară aprig acest text.

Și mie mi-a plăcut acest lirism dramatizat, această scenetă lirică intitulată evident "conjugală". O mică gală legată și de pescuit. "Fufa buzată" cu pretenții de vedetă, în excursie prin Caraibe e bine caricaturizată. Discuție încântătoare.

Cred că și poeții din zorii romantismului versificau atât de frumos. Puțin erotism n-ar strica, dacă eul liric se consideră "singur". Nu înțeleg oximoronul "îmbrățișarea de grup, a singurătății". "De grup" face referire, poate, la noțiunile abstracte personificate, "liniștea", "îmbrătișarea", precum și la "întuneric". E faină imaginea. Dar ar mai trebui lucrată. În rest, retorică neoromantică prea multă!

Este un subiect pentru un roman. Eu am lăsat aici mult din frumusețea supunerii istoriografiei ori monografiei unui oraș ce atunci, la începutul anului 1877, prin aprilie și apoi în iunie a fost o cetate cosmopolită martirizată de către stăpânitorul otoman ce avea să ajungă după sancționarea sa de către sultan de nouă ori mare vizir, un fel de prim-ministru ales perpetuu până-n zorii căderii imperiului: Küçük Said, eminența cenușie a politicii puterii otomane până în primele decenii ale secolului XX.

Informațiile sunt dintr-o carte a unui istoriograf al Tulcei. Sunt cât se poate de exacte. Nu am explicat toată drama Tulcei din primul trimestru al anului 1877. Demnitarul turc a adunat patruzeci de oameni grei ai Tulcei, pe ierarhul grec și pe consulul din partea Marilor Puteri, un francez, apoi le-a arătat scările, ieșirea palatului său Konak de pașă, în care astăzi e Muzeul de Artă în centrul Tulcei, pe faleză, la porțile deltei. Ierarhul grec și consulul au trimis telegrafic multor demnitari otomani din Constantinopol, mesaj telegrafic despre plănuita distrugere a sangeacului Tulcei. Sultanul a anulat Egiptul abuziv al pașalei Said. Însă după încă două luni, în iunie 1877, pe timp de război, până să vină înlocuitorul său, Küçük Said s-a răzbunat pe cei ce fuseseră conduși de el, pe toți tulcenii "trădători", "complotiști", chemând balbuzucii cerchezi, să-i jefuiască, să le incendieze casele.

Mulțumesc mult pentru comentariul atât de bine ancorat în mesajul textului meu!

Așezarea în pagină iese după cum vrea timpul și talentul unui poet minor, ca mine, fără notorietate. Am și o scuză: graba de a scrie în oraș, graba de a surprinde esențialul. E bine să nu mor de curiozitate. Am citit deja.

Nici eu nu știu continuarea.
Am fotocopiat documentul sursă. Lectura ajută.

Între timp mi-am luat copiii de la școală.
Vine și partea a doua a "Personalelor".

De ce să nu se poată versifica un adevăr atât de dramatic al urbei mele? Nătângii istorici mari ai României nu pomenesc nimic despre acest moment al Tulcei, când urma să fie săvârșit și un mare carnagiu, un genocid înfiorător. Mie tocmai așteptarea urmării, istoria neștiută mă atrage.

Pe tine, George, de ce nu? Eu consider că este bine de știut.

Domnule Pașa, ai răbdare!

Așa înțeleg eu să fie cu adevărat un prozopoem, c-o tehnică din care ingambamentul dispare, se evaporă total din cauza oralității stilistice deosebite. O stare de spirit este una neagră, începând de la coborârea până spre "Infernul" lui Dante, dacă eul poetic se îndulcește cu ispita "blondei zguduitoare" deconspirată ca nebunie curată la patru izvoare.

Un poem confesiv scris excelent într-o tehnică neoavangardistă. Ioan Ioan Peia n-a adus niciun argument în critica sa distructivă. Poemul este despre starea de disconfort chiar matinală, despre o personificare a umbrei pe care o lăsa și eroul Dan din "Sărmanul Dionis". M-a surprins tot discursul poetic, inclusiv amintirea efectului la lectură a unui poem de Mircea Cărtărescu.

Mulțumesc mult pentru comentarii, Maria Elena Chindea și Stănică Ilie Viorel!
Cocktail poem.
Da, am corectat "stravizi".

Ceva de Peter Pan, dezinvoltură zburdalnică de elf simt la eul liric:

"de fapt pot să sar fără parașută
pentru că mă prinde dragostea jos
stelele stau în iarbă și mă țin în brațe și
o frunză e ca un
avion de la mine până la tine".

Ar fi sunat mai bine în final "să ardă". Nu să fiarbă". Știu că prozodia perfectă cere "fiarbă". Însă eu simt "ardă".

Mulțumesc, LIM. A micșora doza de diazepamul soporific, din marea familie a medicamentelor neuroleptice poate provoca levitație, zbor nocturn prin ieșire propriu-zisă din trup. Am trăit cu adevărat acestea. E o senzație tare aparte atunci când minteaadormitului acceptă în vis fie levitația, prin casele cunoscute, fie zborul în necunoscutul cu părți știute și închipuite de lume.

Mulțumesc mult, Iulia Elize, credeam că nimic sunt, nimic se-alege pe aici din mine. Cât de frumos ai comentat despre textul meu!

"Pizdeală" nici măcar nu-i din argou. Vine și "a pizdi" din rusă. Verbul n-are legătură etimologică sau... tehnică de înrudire lexicală cu "p...ă", organul feminin. Așa că este din masa vocabularului și e bun de soluție la această ghicitoare. Pizdeala e un război mai mic, și de țesut intrigi proaste.

Se pot da răspunsuri corecte ghicitorilor și din argoul limbii române?

"A pizdi" este românesc? Este. Atunci, după mine, soluția ar fi:

Pizdeală.

Bârfa nu are "iz tehnic". Niciun pic!

P...eală.