Poezie
Zborul meu ratat
2 min lectură·
Mediu
Aveam momente când levitația mă cuprindea
noapte de noapte
deveneam o pasăre cu aripi lungi beată
după frumusețile întâlnite în zbor
nu-mi mai funcționa revenirea la sol
radarul organic mă atenționa
"Nu fugi Dadu în vise detot"
pluteam aproape lipit de tavanul
din apartamentul bunicilor din Constanța
sau evadam între blocurile U2-U3
aruncându-mă în zbor de la balconul
improvizat de la bucătărie din blocul U2
din Tulcea Cartierul de Vest
ori de pe fereastra cu plasă în piuneze
de la dormitorul ce nu mai era al surorii
Pentru acele vise de la 19-21 de ani
când am luat și ajutor de șomaj
aș vrea să dau orice
fără să vreau mă drogam cu diazepam
am observat că la o jumătate
chiar și la un sfert de pastilă
de combatere a insomniei
levitația prin case și zborul în Dobrogea
se intensifica pe noaptea ce trecea-n zi
pândea mintea mea să înregistreze la minut
toate cântecele și poveștile fredonate
în timpul evadărilor onirice
Încetase o viață adolescentină prin dramă
chiar îmi murise o parte din mine
ziceam că partea brutală de mascul alfa
se terminase uitată departe
eu n-aveam să fiu iubit de nicio tânără
de nicio femeie ultragiată de alți bărbați
poate doar de-o altă zburătoare-n levitații
în planarea deasupra litoralului Sciției
eu aveam să rămân altfel neîmplinit
un intangibil pornit în jocurile zborului
în căderi neașteptate și rătăciri prin codri
Auzeam ceea ce niciun om nu mai auzise
tainele lumii inconștientului
erau potențate de-un colțișor de diazepam
Atunci când am luat iarăși jumătate
din somnifer
era să nu mai pot reveni
să nu mă mai reconectez niciodată
la trupul părăsit nocturn
Era o noapte decisivă
puteam alege să rămân sus
neintrat înapoi spre patul în care zăceam
fără eul meu autarhic desprins
Gheara morții îmi prinsese inima
o zgârâia
ca pe-o vietate a sufletului
am rostit pentru datoria mea pământească
"Tatăl nostru" și am început să cred
pentru întâia dată în Dumnezeu
Din inimă
gheara s-a desprins
sufletul meu pierdut
s-a repatriat
în trupul aproape pierdut —
a fost a doua oară când
din om mort
am fost înnoit
Mă consider un salvat in extremis
un copil neuitat de o maternitate
și de-o paternitate de sus
doctorul interviului de la potcast
Virgiliu Stroescu zice că naivi
sunt materialiștii și ateii —
ca mine de-atunci greu de convins
071.150
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 387
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 71
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Zborul meu ratat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14171269/zborul-meu-ratatComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DVTrecut prin ciur și prin dârmon. De fapt nh am nimic de spus.
0
DVAcest nimic scris de mine e stilul meu. Nimic sunt, nimic citește cine vrea să citească ceva de mine. Nimicul nu are sarcină electrică. Nimicul este trăirea personală. Nu se ridică mai mult. La nimic.
0
IEDistincție acordată
Aș lăsa o steluță, m-a atins. Mi-l și asum și eu într-un fel, ventricular. Nu știu de ce m-aș fi gîndit mai departe la poezie...
Stea! Omul nu e singur, ba e singur și trăirile se repetă. Eu sunt happy că/ dacă trăirile nu se repetă, în viață, sunt empatică, singular, rezonez, dar poezia de mai sus e foarte frumoasă. e suflet.
Dar mai ales singurătate absolută a sufletului, pe această lume, pe care și eu o înțeleg, câteodată. Omul se zice că e social, e foarte social, dar câteodată nu are unde să își scape din plâns și din însingurare, din dissapointment un fel de ”Alone” a lui Poe.
Stea! Omul nu e singur, ba e singur și trăirile se repetă. Eu sunt happy că/ dacă trăirile nu se repetă, în viață, sunt empatică, singular, rezonez, dar poezia de mai sus e foarte frumoasă. e suflet.
Dar mai ales singurătate absolută a sufletului, pe această lume, pe care și eu o înțeleg, câteodată. Omul se zice că e social, e foarte social, dar câteodată nu are unde să își scape din plâns și din însingurare, din dissapointment un fel de ”Alone” a lui Poe.
0
DVMulțumesc mult, Iulia Elize, credeam că nimic sunt, nimic se-alege pe aici din mine. Cât de frumos ai comentat despre textul meu!
0
LMDistincție acordată
curge plăcut, creează imagini onirice, chiar dacă e un text lung se citește bine cap-coadă. Reușit.
0
DVMulțumesc, LIM. A micșora doza de diazepamul soporific, din marea familie a medicamentelor neuroleptice poate provoca levitație, zbor nocturn prin ieșire propriu-zisă din trup. Am trăit cu adevărat acestea. E o senzație tare aparte atunci când minteaadormitului acceptă în vis fie levitația, prin casele cunoscute, fie zborul în necunoscutul cu părți știute și închipuite de lume.
0
zborul în vise se interpretează ca fiind evoluție spirituală
poate era doar o anticipare a aflării credinței
cum obișnuiești, folosești, pe ici colo, detalii care fracturează poezia,
obligându-mă să aleg între povestea prezentată și jocul metaforelor
nici măcar nu mai bănuiesc, sunt convins că ți-ai asumat acest stil, îl promovezi (ai trecut de faza experimentării), despre care n-aș știi să spun dacă este folosit deja, dacă se numește cumva sau ești pioner și atunci îi putem spune “visanion” vișan și anion (ion cu sarcină negativă atras de anod, anodul fiind versul metaforic)