Când Tulcea era să dispară de pe hartă

O fereastră am în fața mea darling o poartă — să sparg termopanul gestul contează să ies dincolo de ieri este azi și de azi e ziua de mâine și ălălalt ieri Eu nu prefer neapărat viitorul prea îmi sună gol și anost am cheia să te port fermecat prin timpuri apuse către un răsărit nesperat să zicem printr-o Dinogeție a unui Bănulescu Ștefan însă vânătorii de dropii țărani și de mistreți sturioni au pierderi în incursiuni se izbesc de mine să-și îngroape morții fie vară prin ierburile Bărăganului fie iarnă-n Insula Mare a Brăilei ori deltă Am fost și altcineva în timpul necreat pentru oricine există o durată fictivă când aflam tot despre mine ca-n visul după care un Prinț al trezirii șterge amintirea să nu aflu pe cel ce am fost My darling uite dârlogii acestui cal superb unic pictat de Ion Andreescu pictorul arborilor ne-așteaptă în alte timpuri depărtate pe culmea unui deal după cavalcadă în cireșar un bordei și muncă sănătoasă nu vom pieri ne vom lupta pentru copii să-i aducem din prezent răpiți și pe ei Este timpul evadării înspre cireșar 1877 atunci când pașa Tulcei Küçük Said viitorul vizir al Imperiului Otoman de nouă ori reales pe urmă ca la al n-șpelea congres PCR avea să-și trimită "milițienii" cerchezi alungați din zona Caucazului de către ruși să ardă prăvălii cu haine prêt-á-porté case de mărfuri armenești bulgărești evreiești românești din zona Pieței Civice de azi a Tulcei din ordinul său de Nero ce ședea la Konak în palatul sangeacului și fuma narghilea Incursiunea cerchezilor s-a întors subit în anarhic răzbel de furat într-o revoltă că n-au 500 de arme promise de Küçük Said să facă ravagii ucideau civili cu nemiluita și pe ulițe își cărau prăzile negustorilor din Tulcea în satul întemeiat de ei spre Babadag — Slava Cercheză de unde vine salutul de astăzi "Slava!" My darling noi am trăit această dramă am fost supușii Înaltei Porți cândva mi-am pierdut virilitatea m-a lăsat fără boașe un detașament de balbuzuci cerchezi dar i-am scos din prăvălia noastră armenească pe ambii copii teferi i-am prins în cârcă l-am ucis pe șeful atacatorilor i-am furat calul și am venit tustrei în galop la tine pe la Agighiol să trăim fericiți ca-ntr-un tablou de atunci al lui Ion Andreescu c-un singur călăreț ce străpunge timpurile pe un at dobrogean fugar dintr-un oraș Tulcea în flăcări Küçüķ Said s-a retras în Istanbul a tras multe sfori ca premierii români UE a dat mereu pungi cu galbeni cui știa foarte bine că-l va susține a întemnițat și rivali albanezi la Edikule a dat ordin anual pentru execuții sumare în orice provincie depărtată a imperiului a uns pe mulți demnitari a ajuns cel mai mare după sultanul ultim și nerespectat apoi a primit instructori ofițeri nemți După modelul nemțesc și... tulcean s-a organizat apărarea Turciei încă mari la Galiapoli prin 1915-1916 în fața trupelor lui Wiston Churchill pe mare și pe uscat grație apărării furibunde a tulcenilor noștri my darling în luna cireșar a anului 1877 Turcia n-a cedat doar s-a făcut mai mică așa că și Occidentul cu Mari Puteri astăzi după exemplul Rusiei ultime se poate face mai mic după ce se lăbărțează ca un rahat turcesc pierdut de-o caravană-n deșert