Poezie
să nu crezi în iubire
2 min lectură·
Mediu
e la fel cum nu ai crede în stele
pentru că sunt deja duse
draga mea, și eu sunt deja dus cu toate că mai am de trăit
dar primesc dragostea ca pe un cancer pe care îl duc
atît cît pot, și nu e un cancer ca al tuturor
e cel mai frumos și mă bucur de el
intru în cartea recordurilor cu el, de fapt pot să sar fără parașută
pentru că mă prinde dragostea jos
stelele stau în iarbă și mă țin în brațe și o frunză e ca un
avion pentru mine pînă la tine
am iubit toată viața dar nu ca acum, acum scriu poezie cum aș face dragoste
cu mobila ta, cu gresia ta, acum fac dragoste cu lumina din casa ta
și lumina ta mă topește pînă la adevăr
din mine rămîne altceva decît cuvinte, din mine
crește un fir de păr care fuge pînă te strînge de găt
apoi îți spune că eu, fix eu, am murit de mai bine de o sută de ori
ca un busuioc să înflorească la tine în fereastră
eu să miros ca el. să lași seara razele lunii pe sîni să simți greutatea iubirii
eu să miros ca istoria și cineva să vrea să mă omoare.
dragostea mea, noi deja am construit cerul.
trebuie doar să-l învelim și să-l trimitem prin curier acasă.
041.587
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 227
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “să nu crezi în iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14171266/sa-nu-crezi-in-iubireComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DVDistincție acordată
Ceva de Peter Pan, dezinvoltură zburdalnică de elf simt la eul liric:
"de fapt pot să sar fără parașută
pentru că mă prinde dragostea jos
stelele stau în iarbă și mă țin în brațe și
o frunză e ca un
avion de la mine până la tine".
"de fapt pot să sar fără parașută
pentru că mă prinde dragostea jos
stelele stau în iarbă și mă țin în brațe și
o frunză e ca un
avion de la mine până la tine".
0
AScum se construiește dragostea!! Cam asta învăț eu mereu din poezia ta: cum se construiește(sălbatic- sărind cu parașuta, bolnav - e un cancer, sensibil - făcând poezie, real - trăind ca o istorie evenimentele)Te citesc mereu chiar dacă nu las cuvinte. anna
0
LAca nu v-am raspuns pana acum , dar am trecut prin boala. si mintea mi-a stat la durere. dar va multumesc pentru aprecieri si pentru rabdare. acum parca sunt mai bine.
0
toate sunt surprinse în poezia ta
să nu crezi în existența stelelor, ca o reinterpretare a “la steaua care a răsărit…” ,
cu ale lor lumină, din trupuri duse demult, e ca și când le-ai refuza darul
la fel și cu iubirea. nebun acela care nu crede în ea. și-apoi, pentru a convinge și pe cel mai înverșunat sceptic, autorul prezintă propria viziune
și câte ar mai fi de spus!
acum!
el, dus demult, dragostea o trăiește, o simte, în poezie