Dragoș Vișan

Pot să dezambiguizez și să trec o propoziție "cu" în plus. În fața secvenței lirice cheie a poemului "mici prinți mă-nconjor", dar n-o s-o fac. Din serialul de-aseară "Las Fierbinți" este luată fără citare și expresia anterioară "n-aș vrea să fiu în rol de accident", prin care nu doar gramatica, ci și logica e încălcată programatic.

Aș vrea să cultiv de acum înainte o stare de ebrietate în limbaj, să ajung intenționat cu nivel mai mic, la 0, atelierul fiindu-mi mult mai util.

La "mici prinți morți mă-nconjor" am vrut să fac aluzie prin folosirea persoanei întâi la verbul "mă-nconjor" la năluciri proprii, în sensul "mă-nconjor cu mici prinți morți". Chiar avusesem ziua o nălucire, că ar fi o mică fantomă în bârlogul meu. Dacă tot am văzut vreo trei vulpi ieri după-amiază, dacă m-am apropiat la patru metri de-un vulpoi filmându-l pe stradă, înseamnă că micii prinți au ajuns deja unde trebuie, în lumea superbă de care aparțin. Nu-i loc de ei pe aici.

Borema o fi un hotel, o pensiune ceva. Nu mă uit cum le zice. Am inventat-o, e clar. Bingo!

Ursul a spart geamul, a răscolit casa, a mâncat totul.

Adevărul e că dacă intră cu tine (sic!) în casă... ce faci?

Mulțumesc.

Mostre ale mele.
E bine că se mai sesizează inexactitățile intenționate.

Cu mulțumire!

Agită și Emilian Valeriu Pal, ca mare scriitor atenian, paharul plin cu băutura calvarului lui... Socrate.

Aș vrea să ofer în continuare dreptul să nu mai comenteze nimeni pe această postare. Doar e masa mea de parastas.

Dă, Doamne, măcar un moment de o zi reculegere pentru parastasul estival pregătit și mâncarea mea!

Sincer să fiu, SIV, chiar dacă-i infinit poet față de mine, EVP nu mă interesează ca legiuitor pe aici. Nu citesc din rechizitoriul său niciun rând.

Mă uit în paralel la Farul pe Pro Arena și la Spesi Sf. Gheorghe cu șutul bun al lui Ion Gheorghe (nu poetul neomodernist) în căutarea egalării pe Digi Sport 1.

Acum.... pauză de o zi (24 de h) până la reluarea jocului previzibil de dat din fălci. Mâncați semințe? Eu da. Să fie parastasul din mine cât mai îndestulat.

Și eu ce tot spun din primăvară-n toamnă ca nenea Iancu Plimbatu prin Berlin? Exact același lucru, Emilian! Ai intuit exact. Suntem mici și negri ca personajele Agathei!

Dar... Există totuși un dar!

Nici nu m-am gândit că ne-am maimuțări dându-ne pe noi înșine mâncare cititorilor. E absurd. Din răutate tot răutate răsare.

Adevărul e că un scriitor s-a născut egal c-un alt scriitor. După cum și un nescriitor cu alt nescriitor. Dacă scriitorul se rațoiește la nescriitor bine face? Nu. El ar putea să-l ajute să scrie, să devină puțin ca el. Nu să-l descurajeze total, să-l facă să plece.
Pe Calvar ar putea fi altfel. Liniște, creativitate lăsată liberă. Eu și jos, în Atelier, aș scrie cu placere încă vreo treizeci de ani. Texte proaste. Și l-aș admira pe Toșa & co. cu atitudinea schimbată față de toți, mai ales față de unii reveniți și nou-veniți.

Ne ascultă, ne citește o țară întreagă și rămân aici textele ca in arhivele alea. Păi ce naiba!

Și eu îți mulțumesc mult.
A lua atitudine față de ceea ce se întâmplă pe acest site literar cu nume și de "Calvar", de la Alexei Tolstoi, este faptul cel mai demn pe care-l putea realiza o mândră poetă!
Și eu am strigat în viață că nu există mântuire, nu există Domn, dar m-am căit. Sunt unii care nu cred nici astăzi în niciun "calvar". Oameni puternici, trufași, mânjiți din aproape toate statele lumii neagă cu încăpățânare Sfântul Calvar. Și de aceea merge viața lumii tot spre prăbușire, vremurile de apoi fiind deja căscate tot mai hâd.

"că că", typo.

Am fost răpciugos toată luna august. Zinat 500 mg am luat.

Dar de la vestea lui Radu Herinean, de alaltăieri, culmea, m-am făcut bine detot!

Poți să mă mănânci și crud, și scrum! Poftă bună, dacă oricum știai, ori presimțeai că că reabilitarea de Înviere, celebrată fie de tine, fie de prietenul comun Bogdan Geană nu mă va învia ca poet, ca autor decât pentru câteva luni. Devorează-mă și sună-mă, te rog, la 0727124188 să-mi transmiți "Dragoș, să te ierte Dumnezeu, poetule-lup prizonier defunct! Mi-a facut plăcere să te jupoi vara pe caniculă! Fie-ți țărâna ușoară pe câmpul agonal literar."
Eu mor, iar tu, Claudiu, fii foarte viu aici, la tine!

Eu știu, Claudiu?
S-o mai fi făcut vreo modificare.

La luatul lupului din Čactice, la jupuirea sa zi de zi, chiar dacă era răpcigos, la trecerea sa prin mașina de tocat, la facerea sa "cârnat", la punerea în fasolea pomenită de tine. La punerea sa în fața mesenilor, cavaleri elitiști ai Mesei Rotunde.
"Cârnatul" din mine preparat este mare. Pofta bună să ai tu. Să nu-ți stau în gât devorat. Carnea de lup e bună.

Ăsta e parastasul meu literar! Când bei, să lași o picătură de vin sângeriu să cadă din cupă.

Acum nu-l certa pe Ilie,
ceartă ceața minții mie!

https://www.google.com/search?q=cantec+paparudele&oq=cantec+paparudele&aqs=chrome..69i57.5644j0j4&client=ms-android-samsung-ss&sourceid=chrome-mobile&ie=UTF-8#fpstate=ive&vld=cid:24dd243d,vid:Bmle3H-Oi8k

Via Daca - "Paparuda"

Aceasta e singura transpunere modernă valabilă.

Restul sunt altceva.

Însă prin acest story, autorul sau eul care vede panoramic a luat o cameră infinită și a filmat o falsă minune. O parodie. Amuzant și emblematic pentru ce se poate întâmpla. Dacă asta se dorește, așa să fie: să plouă cu glanduri de gheață!

Dacă nu ne respectăm o să fim bătuți și cu așa ceva. Atâta ne mai trebuia.

:)

:(

Paparudă rudă,
nu e nicio trudă,
un deștept să iasă
ud din orice casă...

Paparudă rudă,
sparge și tu geamul,
fugi ca o zăludă,
potrivește-ți hamul!

Ca un cântec de protest. Un imn al păcătoșilor robi. Asta era. Fratele Iisus, din iubire supremă treimică Se micșorează printr-o chenoză (ce rămâne altora trufași... "chineză") și devine cel pălmuit, înjurat, împuns și în prezent.

"dacă pielea ta scoate sunet de apocalipsă
fii aproapele tău" — adică înțelege că altul este într-o situație mai dificilă, merită să-l ajuți deși tu pierzi mult ori pieri.

"ne învață fratele ce înoată prin sânge" — revedem parcă "Patimile lui Hiristos", în regia lui Mel Gibson.

"distanțările
dau reflux candorii căzute în dizgrație",

de acord, fug toți admiratorii de dinainte, cei vocleni vind mărfuri ambalate în cuvinte colorate.

"magiștrii trântesc furioși verdicte necruțătoare" — magiștrii învinuirilor, care nici nu mai țin cont de circumstanțe atenuante, gata de a face lucruri irepetabila, să condamne copiii Domnului la moarte spirituală.

Și eu sunt ultimul prost. Din poezie, din nepoezie, de aici.

Zic și eu ca Stănică Ilie Viorel că sunt nimeni. Îmi vine să mă împușc primul, ca să nu se mai amărască nimeni. Să dispar, ca un ofițer din al Doilea Război Mondial vinovat de mari crime... neliterare.

Dar mă iert. Și îmi spun mereu: dau seama cumva, mor executat de-un pluton al "eliberării" angloamericano-sovietico-române, ori voi fi dus în Siberia. Din două una. Și mă las prins. Judecat. În orice zi și în orice oră, secundă. Pot fi prizonier, să ajut pe cei victorioși, dar săraciți să se facă treptat stăpâni văcari, jupâni-tavariși ai lumii, jucând pe spinarea mea.

Apoi îmi mai spun: de ce să mă și împușc, pentru că așa îmi ordonă mai-marii, superiorii în literatură? Poate că nimeni nu este mai acătării decât altul. Poate că toți ne mânjim luptând pe frontul tot mai neglijat al literaturii de azi. Poate că și cei din vreo "Rezistență" sunt vinovați ori dimpotrivă, demni. Nu contează vreo înregimentare în vreo tabără mai boemă (dionisiacă) ori mai sobră (apolinică). Nu contează nimic. Învață de la cei ce te critică să scrii mai bine. Învață de la cei care deformează adevărurile că se complac mereu în aceste practici. Habar n-ai avut, acum ai. Ești vinovat doar pentru că scrii acolo unde ai și murit, fiind în 2012 executat. Învierea de Paști, în 2023 e o mare amăgire. Nu e să fie. Omul crucificat care înjură, tâlharul Dragoș Vișan merită de trei ori scuipat că stârv literar. De adepții curățirii literaturii române de azi de toate rebuturile. Eu sunt cârnatul de care vorbește atât de frumos de două zile Claudiu Toșa. Din fasolea otrăvitoare. Aruncați-mă-n găleată, bravi mâncători de chestii mai delicate, dragi gurmeți literari! Dați-mă la câini să dispar, ca să fie liniște odată.

Logica gurmeților este: dacă avem cârnați tradiționali, atunci să-i punem să sfârâie. Dacă nu-s bine pătrunși, îi aruncăm din guri, îi lepădăm. Cârnații n-au șansă Asta este. Sunt născuți sau fătați fără noroc, au mentalitate de robi literari. Îi jignesc pe aleși și atunci când se apropie de bărbie, de mâinile, de palmele și ochii lor. Ei, cârnații ca Dragoș Dadu Vișan, cu ochi nerușinați.

Remarc atitudinea modestă a memorialistului și prozatorului. O intuiție că aș da de un om înțelept și foarte cultivat mă face să îmi dau numărul de telefon, ca să-l cunosc față către față, dacă dorește și el, după 4 septembrie. Îl respect deja pe omul contemplativ George L. Dumitriu (Pip).
Telefonul meu e 0727124188.

Descrierea atât de bine documentată (c-o artă a surprinderii detaliilor) Bucureștiului dintre Piața Muncii, parcul I.O.R. și Șoseaua Iancului, în care se îmbină șarmul imobilelor de mai demult cu noul arhitectonic. Oameni, istorie. Și încă în 2019 era bine!

Cârcei

Presupun că întorsul oglinzilor a fost necesar pe timpul văruitului. Și provocarea cititorilor există din titlu. Bineînțeles că picăturile de var n-au murdărit apa oglinzilor. Eul liric iubește la maxim viața. Se joacă doar cu superstiţia ce apare în "Cartea nunții" de G. Călinescu, în cazul pesimismului agravat de năluciri al profesorului de istorie Silivestru, unchiul lui Jim Marinescu, din "casa cu molii".