Printre jivine stau

Acum, cred că ai lăsat intenționat un dezacord și un final cumva ilogic. Doar dacă nu cumva ai făcut trimitere la Bolintineanu când scrii „mă-nconjor” în loc de „mă-nconjoară”, dar știi și tu că acolo era vorba de păstrarea măsurii versului („câinii mă-nconjor”). Iar cu referire la final, cum putea să se scuture „pe fiecare/„vânător”/ după uși baricadat”? Deja intrase „în spațiul intim”. „Vânătorii” erau dincolo de uși, adică în afară? Spațiul intim e al ursului sau al „vânătorului”? Da, am înțeles, e ambiguitate voită. Dar tot trebuia să spargă ușa ca să îi „atingă”!
În plus, există o altă neconcordanță: ursul ăla e mai întâi „un mare urs”, apoi e „suplu”. A, era unul dintre ceilalți doi! Vulpoi naratorul de aici! Ne cam bagă în ceață.
Fără îndoială, am înțeles aluziile de aici, chiar și ce e cu Bo(r)ema. Din păcate, poezia suferă sărmana, nu mă refer la dea de față, ci poezia care nu prea se mai scrie. „Vulpoiul” rănit cred că se va întoarce să tulbure iarăși apele.
Oricum, parodia asta cu urși mi-amintește de ceea ce s-a întâmplat în Ploieștiul nostru, când ursul Rambo i-a luat în râs timp de vreo lună pe „vânători”. (!)

Acolo am vrut să spun „turcii mă-nconjor”, dar m-am gândit la câini.

Ursul a spart geamul, a răscolit casa, a mâncat totul.

Adevărul e că dacă intră cu tine (sic!) în casă... ce faci?

Mulțumesc.

Borema o fi un hotel, o pensiune ceva. Nu mă uit cum le zice. Am inventat-o, e clar. Bingo!

Hai, nu fi vulpoi, că în mod subconștient, dincolo de întâmplările reale, de care am mai auzit, ai avut și niște ținte. Borema sigur că e nume inventat, dar, în subtext, trimite și la o boemă, și la verbul „a borî”.
Dar dezacordul ăla tot nu l-ai rezolvat. La Bolintineanu era și pentru rimă: „înconjor”/„dor”.

La "mici prinți morți mă-nconjor" am vrut să fac aluzie prin folosirea persoanei întâi la verbul "mă-nconjor" la năluciri proprii, în sensul "mă-nconjor cu mici prinți morți". Chiar avusesem ziua o nălucire, că ar fi o mică fantomă în bârlogul meu. Dacă tot am văzut vreo trei vulpi ieri după-amiază, dacă m-am apropiat la patru metri de-un vulpoi filmându-l pe stradă, înseamnă că micii prinți au ajuns deja unde trebuie, în lumea superbă de care aparțin. Nu-i loc de ei pe aici.

Pot să dezambiguizez și să trec o propoziție "cu" în plus. În fața secvenței lirice cheie a poemului "mici prinți mă-nconjor", dar n-o s-o fac. Din serialul de-aseară "Las Fierbinți" este luată fără citare și expresia anterioară "n-aș vrea să fiu în rol de accident", prin care nu doar gramatica, ci și logica e încălcată programatic.

Aș vrea să cultiv de acum înainte o stare de ebrietate în limbaj, să ajung intenționat cu nivel mai mic, la 0, atelierul fiindu-mi mult mai util.

Ști bine că George Pașa are dreptate! :)
Cel mai mult îmi place dialogul vostru care este motivațional pentru îndemnul la cultura românească literară numai și prin reamintirea, pentru mine, a lui Bolintineanu.
Foarte bine! :)

Da. Însă nici nu m-am gândit la Bolintineanu.

Creativitatea ta te duce cu gândul oriunde deoarece ești un om foarte cult.
Involuntar ne-ai creat o stare din subconștientul tău...
Foarte bine prieten virtual!
:)

Mulțumesc. Din subconștientul meu... literar :) pot da pe aici oricând și în inconștient.