Macedonskian stradal song

e interesanta atmosfera de aici. si plina de muzica. Mi-au placut unele imagini, iar finalul este reusit. Natura si muzica brat la brat, sau... mai bine zis natura in muzica sau invers, deci... faina osmoza :)

alex

Finalul chiar ajunge să fie un cîntec, iar pînă la el, strofele sunt apăsate de mîini de pianist. Mi-am imaginat privighetoarea jazz a lui Keats:)
Un text fain.

Iar tu iubito îmi cânți
te-aud și când vrei voi dansa
gol în ploaie pe străzi!!!

da

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine --
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.

În tot, se simte un fior.
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, și mor și-n mine.

Iarina, mulțumesc de comparația cu poezia lui Keats! Și mie îmi place mult finalul - ultimele două strofe.

Alex, mulțumesc interesului tău critic, nedezmințit - tu ești primul observator al noilor creații, mai ales de iubire. Dacă ar fi România regat, s-ar găsi o nouă Carmen Silva să te numească Majordom al Palatului Parnas!

Doru Dorian, poate că lui Macedonski îi înfloriseră cam devreme rozele sale, pentru că în mai ele înfloresc mai târziu... Îți mulțumesc pentru prezentarea intertextului de la care pornește poemul meu. Te mai aștept și la alte nopți de mai!