Dezamăgiri
Uitasem ce este durerea. Ultima dată am cunoscut-o atunci, demult, Când mi-au fost retezate aripile Și în locul lor mi-au crescut proteze, Cioturi din lemn cu care astăzi zgârii, bocănind,
DSDragos SerbanMetafora de adio
Nu a mai ramas nimic din cele ce vedeam odinioara Trecand cu pasul meu de fulg pe catifeaua drumului spre tine. Sarac, muntele de calcar ramasese sa asculte cantecul calugarilor. Niciodata viata
DSDragos SerbanCimitirul meu de-o cruce
Te-am lăsat să-mi fii furtună călăuză peste munți M-am născut soldatul tau, unul doar dintre cei mulți, Să te am mereu pe buze, să îmi fii pe buze urlet Cimitirul meu de-o cruce, neamul meu de-un
DSDragos SerbanLibertatea de a fi eu
Scumpa si nepretuita libertate Te simt in fumul trabucului cubanez din coltul gurii Te simt in gustul berii irlandeze din pahar Te aud in cantecele celtice de betie si lupta. Unde esti anxietate
DSDragos SerbanSuicid ipotetic
Te-am cautat pe indelete in paharul de rom, Eram singur in carciuma noastra cu caini la intrare, Te simteam atat de aproape de masa mea cu trei picioare Incat am crezut, nebunul de mine, ca unul
DSDragos SerbanPrintre aici si vesnicie
Ochi roșii flămânzi de întuneric te priveau… Iată-mă doamnă. Buzele flămânde de tăcere te sărută pe amintire. Aici sunt doamnă. Brațul meu dornic de nemișcare îți mângâie orizontul. Mă
DSDragos SerbanCine esti
Eram atât de aproape de tine încât muzica era a mea, Totul era al nostru. Eram lângă tine fără să știi, fără să mă bănuiești Că te cânt și te strig, Te urmam deja în starea de albastru a
DSDragos SerbanOameni si salcami
Ne prefacem că existăm pentru a nu da satisfacție Singurătății salcâmilor. - Să trăiești măi omule. - Hai noroc salcâmilor. Ne încălecăm mărăcinii ca viperele pe stânci, Ne dăm în cap cu brazda
DSDragos SerbanCosmogonia prefacerii
S-a uitat în soare până când Ochii nu l-au mai durut. I s-a părut atunci că n-are sânge, Ci vin fiert îi curge prin vene. I s-a părut că inima îi bate tunete, Iar ochii săi prin fulgere
DSDragos SerbanAntonimie
Pierduti in lunga noapte dintre vai Dezvelirea simturilor devine o povara A sufletului nostru, strapuns de ochi ascunsi si rai, Cand neclintit in asteptare, zadarnic timpu-intr-una
DSDragos SerbanMonolog matinal
Doar o altă dimineață cu motani la fereastră. Doar o altă dimineață cu miros de miriște arsă. Încă o țigară și o ceașcă de cafea. Acum miroase a bar ieftin și a cafenea. Încă o foaie de agendă și
DSDragos SerbanPustiu
Slăbit de rana ce în piept îl apăsa Privea spre ținta unei depărtări abstracte, Amurgul roșu disperat îi semnala Apusul matematicii exacte. În ecuația propriei trăiri Lipsea necunoscuta vieții
DSDragos SerbanAnotimpurile iubirii
Năucită în starea albă Căuta prin frigul greu Lumina unui foc plăpând Apusă liră de Orfeu. Fulgi pufoși, dar reci ca moartea Se roteau sub luna plină Ca un strigăt de lapon Mușcat de somnul
DSDragos SerbanCosmos
Zaci uitat în întuneric și tot ce poți e să visezi La libertate și iubire, departe de celula ta; Dintre lanțuri și cătușe ai vrea să te eliberezi, Să fugi nestingherit prin lume, bucurându-te de
DSDragos SerbanFlori de mac
Pete de sânge pe fundalul rustic Al țării, înroșesc gândurile Oamenilor, devenind un mijloc mistic, Legendar, de a incendia pământurile. Pătează într-una conștiințe Evoluând sinuos în
DSDragos SerbanSinguri printre oameni
Vor veni fericitele zile În care noi, orfani și singuri Vom iubi pe albe file Imaginari părinți, între recile ziduri Ale orfelinatelor; vom crea personaje, Vom scrie despre mame și cămine, O
DSDragos SerbanDestin
Ziua întreagă te gândești, cu capu-n palme stai ascuns Și te întrebi tu cine ești, sau dacă viața are-un rost În lumea asta mincinoasă, dar nu ajungi la un răspuns Și îți închipui cum ar fi dacă
DSDragos SerbanVagabonzii
Cu toții visează, cuptorul îl sorb din priviri, Miroase apetisant carnea arsă, Fripturi ronțăind, rătăciri Și vedenii, și foamea-i doboară… Sunt leșinați cu toții și lihniți la
DSDragos SerbanNemuritorul
Dispare în zori, pentru a dispare iar în zori. E îngerul fericirii Și în sinea lui, e un paradox al nemuririi. Pentru că nu e muritor, vine din stele către soare. Degajând lumină, e
DSDragos SerbanFilozofia lunii
Merge un critic pe un fir către Lună. Și cade apoi, devenind un martir către Lună. Al doilea critic se suie pe un fir de Lună Și cade apoi, devenind un martir către Lună. Al treilea critic se
DSDragos SerbanKarma
Se scurge timpul în tranșee Peste aceleași destine, Surprinzând într-una clișee De viață și gânduri meschine. O crudă și barbară karmă I-a transformat pe toți în câini Cu mâinile uitate pe
DSDragos SerbanSoldatul
Era cam frig în zăpadă Și mâna îi înghețase pe pușcă Dar nu putea să o lase să cadă Era pușca lui, ce Dumnezeu… Un păduche îi căzuse pe nas Și nasu-i căzuse de ger Și îl durea și nu putea să
DSDragos SerbanOstasul
Mergea regulamentar prin noroi Cu stângu înainte Cu dreptu înapoi Voios înainte. Privea ostășește în zare Deși nu vedea la doi pași Cu ochii săi veștezi și arși. Era orb și rănit Dar
DSDragos SerbanInocenta
Este rănit, ca și o biată căprioară inocentă Agonizând pe un covor de frunze, lut peste lut, Sânge pe sânge, biet copil pierdut într-o dementă Lume, privind cu teamă chipul ei cel slut. În
DSDragos Serban