Poezie
Ostasul
1 min lectură·
Mediu
Mergea regulamentar prin noroi
Cu stângu înainte
Cu dreptu înapoi
Voios înainte.
Privea ostășește în zare
Deși nu vedea la doi pași
Cu ochii săi veștezi și arși.
Era orb și rănit
Dar soldat în război,
Și deși obosit
Călca ostășește în noroi.
Mergea într-una într-un șir nesfârșit
Călcând peste morți și noroi,
Un simplu soldat rătăcit
Printre gloanțe, gândind la ai săi.
002.414
0