Spune-mi o vorbă bună.
Vino, e loc în mine cât pentru un dans al fericirii, o horă a unirii sau chiar un joc al împlinirii. Iar dacă tu chiar ești soarele, spune-mi de ce: zăpada crestelor mele, atât de apropiate ție,
Caut liniște.
Acum învăț: controlul nu este în mîinile mele iar asta nu ar putea fi altceva decât ELIBERARE. Las lucrurile să se întâmple. Oală sub presiune acum, vălmășag de gânduri și soare dincolo de
De la coadă la cap.
Calc peste toate câte-au fost. Adun memorii fără rost, le-ntind, le rup, le cos, le-apuc de capete frumos și le miros. Le-aș pune cap la cap cu grijă, le-aș da aromă de pastișă, le-aș face
All in
Nu am inspirație. Doar plictis. Culeg memorii cu dichis Și le-nvelesc cu chip de culpă. Nu-ți vine-a crede? Mă ascultă: Sunt mică, moale, sățioasă, Aș pune cărțile pe masă Și-aș trage chiulul
Necunoscuta din ecuație.
Nu m-am priceput niciodată la matematici iar asta derivă acum, corolar, din stângăcia cu care îmi împart viața la doi. Tu, șezând așa, cu o carismă de-a dreptul nesimțită în fața sau în într-o
Poezie cu rimă și mesaj subliminal.
Transparentă, rea de gură. Adevărul? O minciună! Trag în poze doar fantome Să mă scuture de forme. Dau cu mine de pământ. Asta rimă, pe cuvânt! Ãsta ritm, asta poveste despre chinul
Femeia de cretă
http://www.youtube.com/watch?v=51Pe4BHEarc Te gândeam deseori și te vedeam așa, prin ochi de femeie din cretă cu rochiță în buline și cozi împletite și ștrampi cu un fir tras pe pulpa
A priori
Mă gândesc acum așa: că m-ar prinde, și-ncă bine, o textură nouă, mai gumoasă, lipicioasă, ca un turbo călcat în picioare pe bordură, cu crustă maro, pe care îl dezlipești să-i cauți albeața din
Grimase
De mult, când merele creșteau în copaci și ouăle în cuibar, când căruțele colbuiau ulița iar zilele își întorceau înserarea cu burta în sus și torceau miros de salcâmi și tufănele, când ora
Când sufletul se-agață de ușile trecutului e semn că ai rămas dator cu o lumânare
Eu sunt cea care a luat aripi cu-mprumut și-a învățat să scuture copacii de verde, de praf, de vise; Cea care a ascultat pescărușii cu degetele și-a înteles atunci de ce urguie a valuri seci
Na,belea!
vai mie căci nu te mai găsesc niciunde iar tu te ceri înapoi. de unde sa ți te restitui? cautăÎnAltăParteLaMineNuMaiEștiȘiCâtTe-amCăutatȘiEuIubiteNeiubit vai mie nu te-am mai găsit.
Preanestezie
Și când era atât de cald precum e frig acum tot nu dormeam. La marginea patului alunecam printre foițele aproape transparente ale poveștilor cu tâlc, găleți cu apă, surcele, gheață, iar ai
Uite-l. . . nu-i!
Cocoșul scârțâia pe casa de vis-a-vis. ,, Tre\' să fie vreme năpăstioasă azi\" - m-am gândit- Și mă durea atât de tare capul! Pesemne că de la tine mi se trage Copilă cu\'n copil far\' de
Stare vegetativa
Dacă tot visez înaltul, Cu pene scriu, În nori stropesc penița. Cu-albastrul-cer pe spumă de val Schițez o bulă de apă și săpun Suflată prin pielea plasticului pix. Miroase a scoică
Intre frig si realitate
Obișnuiam să mă citesc ușor, Să văd prin azi-ul tău mâinele nostru, Aveam un plan, Un vis, Sete uscată, Umedă, Și beam în taină Din ceea ce-mi povesteam La o șuetă cu cealaltă eu Că va
Schimbarea la fata
Pe limba mea pieri. O idee surprinsă de caria anticară Măcinată cu fiecare atingere a vârfului limbii Atârnândă pe marginea tenișilor albi Ca dintele minții abulice răsculată Împotriva clipelor
La meme sorte de sourire idiot
Mi-am tăiat părul cu teamă Cu buricele degetelor fiecare fir L-am adunat apoi Și cu emoție perenă Am împletit coada înghesuită, Asudată, Ceaușească Din fața buticului. Auzisem ca ți-ai scos
Endofazie
Spune-mi Cum numești părerea de rău Atunci când îți sărută încheieturile mâinii Și-ți colcăie în măruntaie În creier Pupile super- Extra- Mega- Agabaritice? Sunt moale Și habar n-aveam
Obisnuiai sa ma ningi
A nins cu flori peste mine Petale rogvaiv în dans nocturn Regina nopții\' și sufla psihotropele secreții Prin nările pistilului Prea orgasmizat de copulația fanteziilor noastre Pentru a se mai
