Poezie

Femeia de cretă

2 min lectură·16 martie 2013

Mediu

http://www.youtube.com/watch?v=51Pe4BHEarc

Te gândeam deseori și te vedeam așa,

prin ochi de femeie din cretă cu rochiță în buline

și cozi împletite

și ștrampi cu un fir tras pe pulpa dreaptă.

Te vedeam așa,

ca pe un burete frumos,

dar frumos de tot,

cum nu s-a mai văzut în lumea femeilor de cretă,

umed și deocheat pe la colțuri,

cu inserții și contururi precise

și miros de apă în care s-au ofilit ghiocei

abramburistic albăstriți cu cerneală.

Te aplecai deasupra mea

și se descoperea în spatele tău soarele

și se acoperea în spatele meu orbita cimitir.

Mă dureau ochii de la atâta lumină,

prea multă dintr-o dată,

de la atâta plâns,

pentru că și femeile de cretă plâng cu praf de pufuleți

și visuri mărimea 10-24 la sandale cu beretă roz.

Îți spuneam " Tatăl nostru" la cap

apoi mă prefăceam că mă apucă sughițul,

să-mi scuz răsuflarea tăiată.

Mă dădeam de ceasul morții

și trăgeam pe furiș câte un nor de coadă,

să scuture câțiva stropi și să mă șteargă de pe asfalt.

Tu, bonom din fire și mai presus de toate milos fără cauză,

te prefăceai că nu observi și-mi aprindeai o țigară

apoi îmi citeai în talpă cam câte golgote voi mai urca.

Îți suflam haos pe după ureche

și te rugam: mai bine deschide-mi al treilea ochi

și stinge-mi deasupra capului bețe de chibrit

să-mi fie de leac,

" leac si babei colac! " .

001.412

Dragomir Rodica. “Femeia de cretă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragomir-rodica/poezie/14026076/femeia-de-creta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.