Poezie
La meme sorte de sourire idiot
1 min lectură·
Mediu
Mi-am tăiat părul cu teamă
Cu buricele degetelor fiecare fir
L-am adunat apoi
Și cu emoție perenă
Am împletit coada înghesuită,
Asudată,
Ceaușească
Din fața buticului.
Auzisem ca ți-ai scos amintirile
La un târg de vechituri
Și spasmodică,
Cu tricoul îngălbenit
( până la genunchi îmi ajungea atunci)
Și doar cu o șosetă in piciorul stang
Am alergat înfrigurată
Să cumpăr nițcaiva
Pentru serile ce croșeteaza nopți albe
Sau pentru diminețile încercănate de repulsie
Și dor
Când cu gândul la tine
Îmi aprind o țigară și scrumez
În ceașca de cafea
Pentru că nu-ți pot citi povestea
Trecutul,
Viitorul,
Doar în zaț.
Uitasem atunci
Că aveam părul ciuntit,
Că nu eram epilată,
Că nu lăsasem mâncare pisicilor,
Că ușa rămăsese deschisă în urma mea
Și portofelul oricum era gol.
Cum dar,
Ajunsă la tejghea,
Să-ți cumpăr amintirile
Înghesuite cu atâta greață
În cutii de pantofi?
Să-mi cumpăr amintirile,
Să mă cumpăr...
Măcar secvența ,, cu capul înainte\"
Să mă sibel-izez în ritm de THC,
Să înghit ciupecuțe
Și să prind rădăcini
În cutiile scoase la mezat.
Să mă divid
Și cu zâmbetul până la urechi
Să adun chacun souvenir
Avec une nymphette
Qui autrefois
Îți zâmbea
Peuresement.
001600
0