Fata din galerie

Ia să văd ce mi-a dat idiotul azi... Pinion conic! Ha, ce să zic, nici nu mă mir. Bine, bă, dacă asta vrei, asta primești. Dă-l dracu, îl fac rapid. Fixez piesa, strâng bine de tot. Clanc! E prinsă. Mașina începe să toarcă, hârșt, hârșt, își face treaba cum trebuie. Așchiile sar, călduțe, împrăștiate pe podea, dar ce mă scoate din sărite? Uleiul! Care e înșirat peste tot! Cine pula mea n-a șters bacul? Clar, Vasile! Boșorogul ăla nu șterge niciodată după el. Ăla, frate, e aici de-o viață și tot ca o varză se ține de treabă. Și ce dracu face? Nimic! Stă și freacă berbunca, nici nu se obosește să curețe după el. Îl țin ăștia doar fiindcă a fost aici de la începuturi; bătrânul fabricii. Ce pula mea l-or mai ține… doar de decor? Nici nu face treabă ca lumea, și noi trebuie să strângem după el de fiecare dată. Hârșt! Mașina trage din nou, piesa se învârte bine. O piesă ca oricare alta, dar io-s cu mintea în altă parte. Aseară… Aseară a fost foc la meci! Belea! În galerie, toți urlam, făceam show. Îmi tremură carnea de la cât am zbierat, dar adevărul e că nu fotbalul era faza. Era altceva. Fata aia… Bruneta aia! Da, mă, de ea-mi arde mie acum. Parcă mă văd cum eram cu geana pe ea - ceva decât la fazele meciului. Păr lung, ochii babani, albaștri ca gheața, dar de-aia care te arde. Nu era ca pițipoancele de pe la noi. Nu, frate! Altă ligă! Se vedea clar. Îmbrăcată scump, elegantă, parcă ieșită dintr-o vitrină de lux. Ce pula mea căuta pe stadion… Nu mă-ntreba! Era venită cu tac-su. Îl vedeai și-ți venea să râzi – își pusese și el fular de galerie, dar părea pe dinafară complet. Tac! Tac! Tac! Strungul merge, da io tot la ei mă gândesc. Tac-su… ce figură! Genul de tip plin de bani, frate, se vedea de la o poștă. Costum scump, cămașă călcată perfect, ceas de mii de euro. Clar e vreun boss sau vreun director pe undeva. Omul ăsta n-avea ce căuta printre noi, nici măcar în galerie. Îl citeai după față: se credea șmecher, de parcă tot stadionul era sub nivelul lui. Fata? O ține ca pe o prințesă, departe de tot ce-i nasol în viață. Mă gândesc la el și-mi vine să scuip – trag o flegmă și-l aud pe maistru că mă înjură. Dă-l dracu! Și, când mă gândesc la papagalu de tac-su, îmi vine în cap jegosu de tata. Tocmai ce s-a întors din pârnaie. Exact pe contrast! Io am crescut cu scandaluri, cu pumni și cu taică-miu intrând și ieșind din bulău. Ani de zile la mititica pentru scandaluri și harneli! Taică-meu, frate! Când se îmbată, e clar - tre să iasă cu sânge. Are în el o furie de nu se poate controla! Nici n-are rost să te pui cu el. Și uite-l pe ăsta, tac-su ei, cum își ține fata în puf, parcă s-o apere de toți. Ce dracu, mă uitam la el și mă gândeam: „Dacă n-ar fi fost ăsta, o combinam la soto!”. Îmi aduce aminte cât de nasol era când eram doar un puști și-l vedeam pe tac-meu cum iese în cătușe din apartament, urlând și scuipând. Acu s-a eliberat, dar ce s-a schimbat? Nimic! E același scandalagiu bătrân care sparge pahare când îi trece pragu la cap. Hârșt! Hârșt! Piesa se învârte, așchiile continuă să sară, dar capul meu e tot la aseară. O văd cum se uită peste umăr, încearcă să-și ferească ochii. Da, sigur se uita la mine. Se făcea că-i pasă de coregrafia din galerie, dar o simțeam cum mă urmărește. De fiecare dată când strigam, când săream, îi prindeam privirea. Ce pula mea să mai zici? Se uita la mine! Și simțeam că dacă n-ar fi fost tac-su acolo, s-ar fi întors la mine cu un zâmbet. Tac-su! Ăla era problema. După meci, i-am urmărit pe amândoi. Nu puteam s-o las să plece așa, fără să fac nimic. I-am văzut cum se îndreaptă spre parcare. Tac-su, în față, cu pași siguri, iar ea, în urma lui, parcă mai încet, parcă trăgând de timp. Mă vedea, sigur mă vedea! Din când în când, arunca priviri peste umăr. Era clar că mă simțea în spatele lor. O simțeam și io cum mă măsura din priviri. În momentul ăla, mi-am zis: Acum ori niciodată! Trebuia să fac ceva. M-am uitat în jur și l-am văzut pe un fraier, un trecător nevinovat. N-avea nicio treabă cu mine, mergea pe lângă mașini, dar io... io trebuia să fac ceva. Mi-am luat inima-n dinți și i-am tras un pumn, direct în față, fără să zică nimic. Fraierul nici n-a știut ce l-a lovit! Și, cum l-am lovit, am început să urlu: „Ce pula mea? De ce dai, bă, în mine?! M-ai provocat!” Am făcut o scenă întreagă, ca să pară că fraierul m-a atacat, nu invers. Și fata... fata s-a oprit. Se uita la mine, îngrozită. Tac-su s-a băgat imediat, frate, ca un cocoș cu pieptun față, de parcă putea să facă el ordine. Pula mea! Ce dracu credea că face? Când a venit spre mine, i-am tras un pumn drept în mutră. L-a luat prin surprindere, clar, că nici nu și-a dat seama ce l-a lovit. Primul a fost din reflex, din nervi, dar după aia, când l-am văzut că încearcă să-și revină și se uită la mine ca și cum ar fi vreun erou, m-am enervat și mai tare. L-am mai pocnit o dată, să-l simt cum se frânge sub mâna mea. Dar pe dracu... nu cădea, se ținea tare. A încercat să se ridice, să dea… Hehe! Atunci, frate, am prins o furie de nu mai vedeam nimic în fața ochilor. Am început să-i car pumni fără să mă gândesc. Îi loveam fața, și simțeam cum nasu i se strâmbă, cum sângele îi curge pe jos. I-am șifonat muia pe veci, să mor io! Și păsă… Zbiera, frate! Urla de parcă o sfâșia cineva pe viu. Îi curgeau lacrimile șiroi, iar țipetele alea… bă, îți intrau direct în piept. Pizda mă-sii, mi s-a sculat pe loc când am auzit-o așa. Plângea în hohote, de ziceai că o să cadă la pământ dintr-o clipă-n alta și nu se oprea. Când am terminat cu tac-su, m-am întors spre ea. Am văzut-o cum tremura. M-am dus la ea, frate! Și i-am zis: „Hai, vino-ncoa! Dacă mă săruți, gata, îi las în pace”. A venit spre mine încet, cu ochii mari și umezi, plini de frică. Mă priveau de parcă eram un monstru, dar a venit. M-a strâns în brațe, și i-am simțit pieptul lipit de mine. Respirația ei caldă, tremurul ăla prin tot corpul ei… mi-am zis că e pentru mine toată disperarea asta. Și atunci mi-a pus buzele pe obraz. Buzele alea fierbinți… lacrimile-i curgeau pe față și crecă mi-am dat drumu când i-am simțit căldura și lacrimile pe pielea mea. Acum? Acum îmi văd de pinionul ăsta nenorocit, îl fac fără să gândesc, dar mintea mi-e tot la ea. Știu că mă caută poliția, clar! Nu mai durează mult și vin peste mine. Și ce dacă? Să vină! Dacă mă iau, o să mai am o șansă s-o văd. Poate o văd și din boxa acuzaților. Io o să stau acolo, îmbrăcat în haine de pușcăriaș, cu cătușe la mâini, și ea? Ea o să fie în sala de judecată, cu ochii ăia mari, albaștri, holbându-se la mine. Da, frate, poate plânge din nou, poate și-ar fi dorit altceva, poate o să vadă în mine altceva atunci. Măcar un moment să-i mai prind privirea. Măcar o secundă să se uite la mine și să știe că io n-am făcut totul degeaba. Futu-i, măcar în boxa acuzaților să-i mai simt privirea pe mine!