Poezie

un oarecare progres

2 min lectură·13 septembrie 2026

Mediu

— Doamne, ce-aș mai schimba ceva

în existența aceasta monotonă, am zis.

— Te-ai apucat de vioară.

Stăteam pe balcon ca două persoane rămase în viață

după ce una dintre ele se lăsase de fumat.

Eu.

Tu n-ai fumat niciodată și totuși ieși

de fiecare dată după mine

deoarece tihna mea dacă trece de cinci minute

începe să semene cu ceva ce trebuie verificat

și eventual readus la normal.

Doamne, ce frumos stăteam noi doi pe balcon,

eu fără țigară, tu fără niciun motiv.

— Și ce dacă m-am apucat de vioară?

— Nimic, dragule. Din ceva trebuie să căpieze omul, ai precizat și eu am zis mda.

(Mda e un cuvânt pe nedrept ignorat.)

Jos, vecinul de la patru își parca skoda

întâi cu spatele, apoi cu fața, apoi iar cu spatele.

Nevastă-sa nu era acolo,

iar asta îi dădea o libertate extraordinară.

Lângă părculeț, un câine mirosea același salcâm

cu seriozitatea cu care eu studiez marțea vioara.

Copacul nu făcea niciun progres.

— Și ca să revenim, ai zis, dacă tot ai schimba

ceva în existența asta monotonă, de ce nu te reapuci

de fumat?

— N-am un răspuns, am spus.

(Aveam. Dar e mișto să țin chestii doar pentru mine.)

În fiecare marți seara mă așez în fața calculatorului

cu vioara sub bărbie și apare chinezul care mă meditează.

Uneori mă gândesc că așa arată familia modernă:

eu, tu în camera cealaltă și un chinez într-un dreptunghi.

Săptămâna trecută chinezul mi-a spus că se observă

un oarecare progres.

(A spus asta în engleză,

deci traducerea e aproximativă.)

0011

Doru Mihail. “un oarecare progres.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doru-mihail/poezie/14205223/un-oarecare-progres

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.